În concertele ei, Alexandra Uşurelu oferă o experienţă muzicală unică despre care vei vrea să le spui şi altora. De altfel, chiar ea consideră că oamenii sunt cei mai buni promoteri ai muzicii ei şi nu greşeşte. Iată lucruri pe care “Fata care chiar există” ni le-a povestit într-un interviu
La ce visează Alexandra Ușurelu de cele mai multe ori?
Visul meu a fost mereu acela de a mă întâlni cu oamenii în sala de spectacol și a le cânta. Atunci este totul viu și inimaginabil de frumos. Acolo răul nu are pe unde să intre. Trăiesc acest vis la fiecare concert și vreau să nu se termine vreodată.
Videoclipurile tale sunt filmate în locuri interesante, multe dintre ele chiar în destinații nu așa des vizitate de români. Aș vrea să ne spui câteva lucruri despre cum decizi unde să filmezi.
Mă interesează mult să cunosc lumea și bogățiile ei culturale, iar dacă am filmat până acum departe de casă, a fost pentru am întâlnit acolo culturi foarte interesante și locuri care spun povești extraordinare.
Care a fost cea mai lungă perioadă în care ai fost plecată de acasă?
Am susținut aproape 600 de concerte în ultimii 8 ani. Ar putea fi această perioadă din viața mea cea mai lungă perioadă în care am fost plecată de acasă, deși m-am simțit ca acasă în cele mai multe locuri.
Care este sfatul pe care l-ai primit de la părinții tăi și vrei să îl împărtășești copiilor tăi?
Ceea ce am acumulat în copilărie și aș vrea să împărtășesc mai departe sunt mai curând niște valori decât niște sfaturi primite în mod direct. Una dintre cele pe care le cultiv și care mie-mi dă mereu puterea de a gândi pozitiv și de a face încă un pas și încă unul, este să dau mai mult decât pot să cer. Din mediul în care am crescut, am dezvoltat un crez: să umblu ușor cu emoțiile celor din jur și, mai ales, cu mâna pe inimă, după cât de tare bate ea.
Care este cea mai emoționantă întâmplare prin care ai trecut? Poți să o povestești?
Sunt mai multe momente, cerul întregii mele călătorii până aici este plin de luciri puternice. Poate mai puternic decât toate a fost acela când eu n-am mai putut să cânt, iar oamenii de pe toate cele trei nivele ale Filarmonicii din Pitești s-au ridicat în picioare și au început să cânte în locul meu. Sau poate cel în care am susținut două concerte consecutive pe scena Sălii Mari a Teatrului Național din București. Sau poate a fost acela în care părinții mei au avut lacrimi de fericire în ochi, la primul concert al meu la care ei au venit.
Care sunt lucrurile care contează cu adevărat în viață?
Iubirea, grija față de cei dragi, curajul de a nu altera modestia și determinarea de a face tot ce pot mai bine că vocea mea să devină un loc mai cald și mai blând pentru cei care îmi ascultă muzică. Acestea construiesc cele mai frumoase memorii pentru mine: cât am iubit, cât am dăruit, cum am reușit să nu schimb prea multe. În rest, cele mai triste momente există doar că să le uităm. Ce am învățat din ele este că doar noi alegem dacă vrem să mergem cu valul sau să privim din adâncuri valul cum trece.
Care sunt lucrurile simple care te fac fericită?
Iubesc să mă las copleșită de măreția naturii, de oamenii care se iubesc, de copiii care-ți întind brațele, de lumea care are grijă ca și Pământul să fie un Paradis, cum ar fi un bilețel lăsat în ușă de părinții lui Bobby, pe care au scris ”Alex, ți-am adus căpșuni!”, dar cel mai mult iubesc să-i cânt lumii. Atunci sunt cea mai fericită. Tocmai de aceea, concertele, întâlnirile în care pot să le cânt oamenilor și să simt energia lor sunt sursa mea principală de inspirație.
Ai avut un moment în care ai luat totul de la zero?
Da. Ceea ce m-a ajutat să depășesc stările unui copil exagerat de sensibil și timid a fost curajul. Cu sensibilitate și delicatețe, am avut curaj să privesc în continuare spre cer, să iubesc, să nu învinovățesc pe nimeni pentru ce mi se întâmplă mie.
Care este cel mai frumos lucru pe care l-ai auzit despre ține?
”Alexandra, tu eșți fata care chiar există!”
Care este melodia care te emoționează cel mai tare și de ce?
În acest moment, ”Ori de tot, ori nimic”. Este un cântec pentru un nenăscut. Se află pe noul meu album ”Fata care chiar există”.
Ai avut ocazia să-i cunoşți pe unii dintre idolii copilăriei sau adolescenţei tale? Dacă da, pe cine şi cum a fost experienţa. Dacă nu, pe cine ţi-ai fi dorit să cunoşți?
N-am avut idoli, am avut doar modele, iar modelul meu a fost întotdeauna tatăl meu. Tot el, tatăl meu, îmi cânta muzică domnului Mircea Vintilă când eram mică, și mai târziu, când domnul Vintilă m-a descoperit pe internet și a spus că și-ar dori să cântăm împreună, am simt că poveștile pot deveni realitate.
Muzica defineşte o personalitate sau personalitatea cuiva defineşte un stil muzical? Tu unde te încadrezi?
Muzica mea este scrisă după personalitatea mea, tocmai de aceea este greu de încadrat în niște tipare deja existente. Eu n-am urmărit un trend ca să devin cineva. Mi-ar fi fost mai greu și nu cred că oamenii m-ar fi plăcut. Le transmit emoție și sunt un bun povestitor, de asta cred că vin la concertele mele. Și mai cred că se regăsesc în această abordare onestă și deloc bombastică. Am propus mai multă muzică, mai multă emoție și mai puțin marketing, iar asta a devenit, până la urmă, brand-ul meu.
Ce fel de impact crezi că are muzica ta asupra oamenilor? Au versurile şi muzica unei piese puterea de a schimba viaţa cuiva?
Mi-au spus că muzica mea e ca un vin bun. Și da, cred că muzică poate schimba viața cuiva. Eu însămi am trăit asta.
Ce s-a schimbat foarte mult în viaţa ta în ultimul an?
Felul meu de a privi spre oameni, spre cer, spre copacii înverziți… Văd totul mai limpede acum. Am mai mult curaj acum să dăruiesc, să privesc că niște daruri sensibilitatea, timiditatea mea.
Internetul este mediul în care te promovezi cel mai mult, este mediul care, dacă pot spune aşa, a lansat-o pe Alexandra Uşurelu pentru publicul din toată ţara. Cum a fost în anul care a trecut şi în care am trăit mai mult pe internet?
Datorită publicului adunat în jurul meu, concertele au fost posibile pentru mine și în această perioadă. Am reușit să susținut atât concerte online, cât și cu public. Mai puține decât erau planificate, dar îndeajuns cât să consider 2020 un an câștigat. Plus că anul trecut am înregistrat un nou album concept, pe care vreau să-l duc departe anul acesta, cel puțîn la fel de departe cum a ajuns primul meu album, “La capătul lumii”, care se află acum în casele a zeci de mii de români. Muzicienii care au ascultat deja noul meu album folosesc cuvinte mari la adresa lui și pariază că va rămâne în istoria muzicii românești.
Foto Gina Buliga