Batalia psihologica cu pofta de mancare

Batalia psihologica cu pofta de mancare

Sa slabesti poate fi o misiune imposibila daca nu transformi lupta cu kilogramele in plus intr-un act de vointa. De cele mai multe ori, cheia pierderii in greutate sta in capacitatea de a-ti folosi minea si de a-ti controla pofta de mancare cu ajutorul ei.

 

  • Poftele – indici ai unor probleme de natura emotionala

   Atunci cand mancam mult, de obicei nu facem asta pentru ca organismul ne-o cere – nu avem nevoie de cantitati impresionante de mancare pentru a supravietui, ci mancam din stres, din neajunsuri emotionale sau din tot felul de alte cauze fara legatura cu supravietuirea in sine. Pentru ca emotiile noastre ne pot deveni dusmani daca nu reusim sa le controlam cu ajutorul ratiunii. In cartea sa, Constant Craving, psihoterapeuta Doreen Virtue, explica faptul ca pofta de mancare (atunci cand nu rezulta in urma infometarii), ascunde de obicei probleme emotionale. Ea sustine ca poftele isi au originea in 4 tipuri de emotii: tensiune, rusine, furie si teama.

     Atunci cand poftim la alimente crocante, de exemplu, inseamna ca suntem stresati, tensionati sau avem resentimente; pofta de alimente cremoase poate pleca din anxietate, rusine, vina sau insecuritate; dezamagirile in relatii, insecuritatea, nevoia de afectiune si sentimentul de singuratate ne fac sa poftim la ciocolata sau cafea; pofta de prajituri si biscuiti semnifica nevoia permanenta de confirmare si confort, iar daca poftim la alimente picante inseamna ca avem nevoie de schimbari in viata, de senzatii mai intense, pentru ca nu avem parte de suficiente provocari in existenta noastra. Intr-o cercetare realizata anul trecut, s-a constatat ca ne putem reduce poftele si putem manca mai putin gandindu-ne in mod repetat cum consumam alimentul la care poftim, lucru care ne va scadea apetitul. Oamenii de stiinta au aratat ca atunci cand ne gandim efectiv ca mancam un aliment de mai multe ori, vom manca mai putin din el – acesta este practic un exercitiu simplu al mintii, care ne ajuta sa ne tinem in frau apetitul.

  • Mancatul excesiv – o problema de obisnuinta

   Trebuie sa luam in calcul ca atunci cand ai la dispozitie alimente foarte gustoase, tendinta este de a manca mai mult. La fel se intampla si in cazul junk-food-ului sau alimentelor semi-preparate – de multe ori acestea contin potentiatori de gust care creeaza un fel de dependenta ce ne impinge sa le consumam mai des, sa consumam mai mult si ne formeaza gustul astfel incat alimentele sanatoase nu ne mai plac si nu ne mai provoaca pofta. Astfel ca cea mai buna varianta pentru a nu cadea in capcana sa consumam astfel de mancaruri zilnic, este sa nu le consumam deloc sau sa le consumam doar foarte rar si nu de mai multe ori la rand.

   Obiceiurile din copilarie, stilul de viata, mediul in care ne desfasuram activitatile, pe langa emotii, influenteaza ce si cat mancam. De aceea, atunci cand vrem sa ne schimbam obiceiurile alimentare, trebuie sa constientizam care dintre acesti factori determina in cazul nostru un stil de a manca daunator.

  • Transforma mancatul emotional, in mancat rational

    Problema cu mancatul este ca de multe ori acesta nu se produce doar atunci cand avem nevoie de combustibil pentru a functiona normal, ci si atunci cand avem depozite de energie in tesutul gras din corp. Astfel revenim la partea cu mancatul emotional. Daca ar fi sa intrebam oamenii care mananca foarte mult de ce fac acest lucru, ne vom da seama ca in cele mai multe cazuri raspunsul nu este de foame, ci de pofta, de singuratate, de plictiseala, din cauza stresului, a supararilor, pentru ca sunt deprimati sau frustrati sau pentru ca s-au gandit la ceva ce le-a facut pofta. Ce se intampla astfel incat poftele reusesc sa invinga constiinta si noi ajungem sa mancam ce nu trebuie si cat nu trebuie? De ce ne simtim slabi si nu ne putem controla atunci cand ne vine sa mancam ceva? Pentru ca mancarea poate fi uneori ca un drog la care apelam atunci cand lucrurile din viata noastra nu merg asa cum ne-am dori.

    Daca ne gandim la semnificatia actului de a fi hraniti, in copilarie, ne dam seama ca acesta este o expresie a afectiunii, a iubirii, a grijii pe care ne-o purta mama atunci cand eram mici si vulnerabili. Mai mult, mancam la nunti, mancam la inmormantari, mancam in momentele de sarbatoare si de tristete. Problema este atunci cand mancatul incepe sa se suprapuna cu emotiile noastre, cand il transformam in recompensa, in pedeapsa, in prieten sau in obiect al iubirii. Atunci, asa cum spunea psihologul Roger Gould, mancarea devine o modalitate de a ne controla emotiile si de a ne confrunta cu sentimentele de slabiciune. Si in loc sa ne folosim ratiunea si sa ne dezvoltam abilitati care sa ne ajute sa ne confruntam cu situatiile stresante, ne folosim de alimente si asta duce la dependenta. Astfel ajungem sa avem probleme cu greutate, sa ne confruntam cu regretele si vinovatia, lucruri care nu fac decat sa accentueze sentimentul de slabiciune si uite asa, intram intr-un cerc vicios in care nu ne putem opri din mancat. Daca simti ca iti este foame din nou dupa ce mancasei suficient, inseamna ca un factor emotional a declansat aceasta pofta, chiar daca nu isi dai seama imediat.

    Singura solutie este sa iti gandesti poftele si momentele in care mananci nu dintr-o nevoie fizica, ci dintr-una emotionala. Si sa iti folosesti mintea in locul alimentelor pentru a te confrunta cu situatiile stresante, practic sa transformi mancatul emotional in mancat rational. ”Nimic prea mult”, spunea o veche zicala…

 

Text: Bianca Badescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *