Aceasta planta este cunoscuta de foarte multa vreme pentru proprietatile ei vindecatoare. Vechii egipteni o cultivau pentru tratarea bolilor de ficat, vezica si rinichi. Contine acid cichoric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, de asemenea principii amare si o substanta din grupa zaharurilor numita inulina.
Din cicoare se foloseste atat planta recoltata in timpul infloririi, cat si radacina. Din radacina sau din planta intreaga se prepara un ceai care favorizeaza digestia si stimuleaza functiile hepatice si renale. Cercetari recente demonstreaza ca infuzia obtinuta din radacina este mai activa decat cea din planta.
Avand proprietati diuretice si depurative, cicoarea impreuna cu radacina de brusture si iarba de trei-frati-patati dau un ceai care este folosit in combaterea furunculozei si acneei.
In scop alimentar, aceasta planta este cultivata pentru a se prepara cafeaua de cicoare, care are la randul ei proprietati stomahice.