Sa-ti spui ce-ti place la tine si ce nu, ce ai facut bine sau unde ai gresit, ce-ar fi trebuit sa spui si n-ai spus.
Sunt momente cand, dupa tumultul unei zile aglomerate, simti nevoia sa fii singur chiar daca nu ai nimic sa-ti spui sau sa-ti reprosezi. Vrei pur si simplu sa te bucuri de un moment de singuratate, sa te retragi putin in carapacea ta, sa te linistesti si sa-ti incarci bateriile pentru momentele de “impreuna” viitoare.
Cocotat in varful patului cu o carte pe genunchi, uitandu-te la un film, ascultand muzica sau pur si simplu stand cu ochii in tavan, ai nevoie sa inchizi, pentru cateva momente, o lume mica in care sa fii doar tu.
Lumea ta mica este ordonata si usor de controlat si asta-ti place, dar nu o poti pastra inchisa prea mult timp. La un moment dat, lumea mare o sa dea buzna peste tine, cu galagia si veselia ei, cu bucuria si agitatia, cu problemele si necunoscutele ei.
Si tie nu-ti ramane nimic de facut decat sa te bucuri de lumea asta mare pana data viitoare cand o sa-ti permiti un nou moment de singuratate intr-o lume mica.
Gandul meu de azi este despre momentele scurte de singuratate. Este un gand ratacit in lumea mare, vesela si galagioasa.
Text: Alina Nicolescu
