O alta dimineata…

O alta dimineata…Ce o deosebeste de altele? Faptul ca e alba. Pe fereastra, intra o lumina cruda. Intre o gura de cafea si o stire, imi arunc ochii pe o pagina de socializare.

Vad o postare a unei prietene pe care nu am mai vazut-o de mult. Un brad frumos impodobit si deasupra lui, usor stingher, parca ratacit, cuvantul DOR.

Bradul mi-a placut, cuvantul m-a atins. Mi-am dat seama ca am lasat prietenia noastra sa amorteasca. Si dintr-odata am inceput sa ma gandesc la prieteni. La ce insemn eu pentru ei si la ce inseamna ei pentru mine. La cate dureri si bucurii am impartit cu ei, la cate amintiri ne leaga. Pentru totdeauna. La cate compromisuri am facut, eu de dragul lor si ei de dragul meu. La cum am sters distantele in timp si spatiu dintre noi pentru bucuria unei imbratisari si lumina unui suras.

La lumea care se oprea in loc sa asculte rasetele noastre. La cat am iertat si la de cate ori am fost iertata. Si dintr-odata am simtit o mare bucurie. Bucuria de a sti ca am prieteni. Cu totii avem prieteni. Mai multi sau mai putini, dragastosi sau reci, veseli sau ursuzi, vorbareti sau tacuti. Important este sa ne dorim sa-i pastram. Chiar daca poate suna demodat, vi se poate intampla sa vedeti intr-o dimineata un brad impodobit si sa vi se faca dor.

Cred ca e momentul sa ies din poveste si din casa. O zi alba ma asteapta, iar gandul meu de azi este despre prietenie. Al vostru?

Text: Alina Nicolescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *