“Generalul lui tata”

“Generalul lui tata”Traian: Pe tatal meu, LEON, nu mi-l amintesc. Tot ce va voi povesti am aflat la randul meu, de-a lungul anilor grei in care ma chinuiam, copil fiind, sa inteleg cine sunt, al cui sunt, de unde vin. LEON, tatal meu, era un inginer neamt, casatorit cu o boieroaica, urata, dar foarte bogata. Era pasionat de inginerie si si-a deschis o… scoala de ingineri (ceea ce era nemaipomenit in acele timpuri), la Falticeni, orasel de provincie, undeva in Moldova, pe coclauri romanesti.

Patima lui pentru a-i invata si pe altii misterele meseriei de inginer l-a costat multi ani de mariaj nefericit, alaturi de o femeie urata si rea care nu l-a inteles niciodata. Dar cum viata nu ne iarta atunci cand o inselam, la 50 de ani s-a indragostit nebuneste de o tanara taranca din Boroaia, MARANDA. Precum in basmele populare, Maranda era frumoasa si blanda si pe deasupra avea si 28 de ani! Cand, dupa un an de amor nebun, am aparut si eu, baiatul mult visat, tata a rupt definitiv relatiile cu vechea familie, cu sotia cea rea si urata, cu cele doua fete pe care le avusese  intre timp (la fel de urate, dar mai ales la fel de rele ca mama lor) si, plin de speranta, s-a casatorit cu mama mea, fata cea saraca si frumoasa, Maranda. Au urmat cativa ani fericiti. Tata, in culmea bucuriei, se juca mereu cu mine aruncandu-ma in sus si spunandu-mi… “generalul meu”(culmea, dupa ani grei de lupta, am ajuns intr-adevar general de armata, cum si-a dorit  tata). Dar, cum se spune in popor, uneori, pe fericirea oamenilor sunt gelosi pana si ingerii. Astfel, tatal meu ne-a parasit pe mine si pe mama la nici 54 de ani. Biata lui inima nu a putut sa reziste, dupa ani de suferinta si frustrari, la atata bucurie! Intr-o dimineata insorita, tatal meu m-a parasit… prea  curand  ca sa mi-l pot aminti. Toata rautatea acelora pe care tata i-a parasit ca sa se casatoreasca dupa pofta inimii s-a rasfrant asupra   Marandei  si asupra fructului iubirii lor, micutul Traian, adica eu. Saraca, plapanda, lovita din toate partile si cu un copil mic de crescut, dupa patru ani de lupta cu greutatile, m-a parasit si mama, plecand intr-o stea sa-i fie alaturi iubitului ei, Leon. Asa se face ca, la nici 8 anisori, eu,“generalul lui tata”, am ramas singur pe lume sa ma bat cu cei rai. Am supravietuit cateva saptamani in satul meu natal, Boroaia, prin mila oamenilor care imi dadeau cate un colt de mamaliga uscata si, uneori, ranceda…. Gustul acela de ranced avea sa ma urmareasca apoi, in amintirile mele, cand, dupa ani grei de neajunsuri si lupta, am supravietuit totusi cu acea putere pe care ne-o da Dumnezeu, devenind, dupa ani buni, ceea ce-si dorise  cu atata ardoare  parintele meu,  GENERALUL TRAIAN!(general de armata  in M.ST.M.). Voi continua povestea vietii mele cand voi reusi sa-mi opresc lacrimile care, spre  rusinea  mea  de “general”, imi curg siroaie.

Cezara Dafinescu:  Chiar daca nu te cunosc personal, “generalul lui tata”, scrisoarea ta m-a impresionat pana la lacrimi. Astept cu nerabdare urmarea.

Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa    [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *