Inteligenta emotionala trebuie cultivata din copilarie: cum ne ajuta sa reusim in viata

Societatea evolueaza intr-un ritm ametitor, lumea schimbandu-se in proportie covarsitoare de la unu deceniu la altul. Tocmai de aceea, inteligenta emotionala si «emodiversitatea» au devenit mai impotante ca oricand, atat ca parte a sanatatii relationale, cat si ca predictor pentru succesul si reusita in viata.

„Fata de un copil inteligent, un copil la fel de inteligent, care are insa si intelgenta emotionala dezvoltata prezinta un mare avantaj. Probabil, amandoi se vor descurca la fel de bine la testele de la scoala sau la alte probe mai tarziu. Diferenta va fi ca, in cazul celui de-al doilea, impactul stresului va fi mai mic”, a explicat Gáspár György, psiholog clinician si psihoterapeut relational, in cadrul conferintei „Cultivarea inteligentei parentale prin curaj, compasiune si conectare”, cel mai important eveniment pentru sanatatea relationala a familiei, organizat anul acesta in Romania.



Siguranta emotionala, una din nevoile de baza

Si daca, tributari vechilor obiceiuri in care copiii trebuiau pupati doar in somn, multi dintre noi inca se mai intreaba de ce trebuie sa acordam atata atentie emotiilor, expertul vine cu raspunsul: „Stiinta ne spune ca fiecare individ, copil sau adult, are patru nevoi fundamenale. Prima este siguranta fizica, a doua este siguranta emotionala, iar a treia si a patra sunt iubirea si apartenenta”.

Observam, asadar, ca trei dintre nevoile considerate de baza ale omului vizeaza zona afectiva, ele decurgand cumva una din alta. Pentru a avea sentimentul de siguranta emotionala, este nevoie de iubire si apartenenta. La fel cum inversul este valabil „Ce inseamna apartenenta? Sentimentul ca apartii unui sistem mai mare in care esti acceptat asa cum esti, fara a fi nevoit sa te potrivesti acestuia, fara sa ti se spuna ce nu este Ok, ce ar trebui sa imbunatatesti si ce ar trebui sa faci altfel. In momentul in care le cerem celorlalti sa se potriveasca, ii fortam sub o forma sau alta sa renunte la anumite parti din sufletul lor si asta nu mai este iubire. Si e evident ca se intampla asta la scoala, in comunitate, in contextele profesionale, insa nu cred ca e nevoie sa se intample asta si acasa”, a precizat psihologul.

FOTO Facebook: Gáspár György, psiholog clinician si psihoterapeut relational 

Neglijarea acestor nevoi, spune specialistul, poate avea pentru parinti consecinte dintre cele mai dureroase si greu de reparat: „Copiii care nu au sentimentul de apartenenta satisfacut cauta alte triburi. Acestea pot fi alte familii sau diferite grupuri in care ei se vor deschide, cautand sa le apartina.”

Cei 4 calareti ai Apocalipsei in relatii

Dincolo de agresivitatea fizica, despre care stim ca este reprobabila, mai exista o serie de comportamente care imbolnavesc relatiile, afectand cele patru nevoi fudamentale mentionate mai sus. „Daca vrem sa fim cu adevarat niste modele pentru copiii nostri trebuie sa ne propunem sa ne implicam cat mai rar in comportamente toxice, asa precum critica, dispretul, intrarea in defensiva si blocajul de comunicare. Critica, desi de multe ori pleaca din cele mai bune intentii, nu poate fi pozitiva. Imaginati-va ca sufletul unui copil este ca un ciment umed, iar critica este ca niste obiecte aruncate in el. In momentul in care cimentul s-a intarit, obictele respective sunt foarte greu de scos, nu imposibil, dar foarte-foarte greu de smuls. Si chiar daca reusim sa le scoatem, vor ramane urme, pe care mai tarziu va incerca sa le ascunda in fel si chip”, a subliniat Gáspár György in pledoaria lui pentru importanta dezvoltarii inteligentei emotionale inca din primii ani de viata ai copilului.

Alfabetizarea emotionala, o joaca serioasa

Sondajele tematice au relevat ca majoritatea oamenilor este in stare sa identifice furia, tristetea si fericirea. Acestea reprezinta top 3 emotii recunoscute. Este departe de a fi suficient pentru a putea construi relatii interumane armonioase, spune psihoterapeutul. Persoanele cu inteligenta emotionala dezvoltata sunt capabile sa recunoasca aproximativ 30 de emotii si anume: iubire, apartenenta, bucurie, recunostinta, vulnerabilitate, empatie, entuziasm, fericire, surprindere, curiozitate, rusine, vinovatie, umilinta, jena, anxietate, judecata, dezgust, insingurare, critica, jale, frica/teama, coplesire, tristete, durere, dezamagire, frustrare, gelozie, invidie, agitatie.

„Cunoasterea si recunoasterea acestor emotii este de mare ajutor in descifrarea reactiilor celor mici atunci cand intra in defensiva. In general, ceea ce spun sau lasa sa se vada copiii este doar varful icebergului. De foarte multe ori, expresiile „Sunt nervos/furios/da-mi pace” pot ascunde: frica/teama, coplesire, tristete, dezamagire, sunt ranit, frustrare, preocupare, gelozie, anxietate, ma simt judecat, ma simt singur, ma simt criticat, ma doare, regret etc.”, le-a pus in vedere expertul celor cateva sute de parinti prezenti la eveniment. In acest sens, el a sugerat cateva jocuri. Unul ar fi desenarea unei inimi mari, in interiorul careia parintii sa scrie impreuna cu copiii ceea ce inteleg prin iubire, iar in exteriorul ei – ce cred ca nu este iubire. Un alt joc foarte util este realizarea de selfie-uri impreuna cu copiii incercand redarea diferitelor emotii. Pe langa faptul ca este si foarte amuzant, acesta implica si folosirea gandgeturilor, care sigur este pe placul celor mici.

Text: Natalia Talmacec