Munca este cea care da sens vietii, chiar daca ne ofera uneori o copie fidela a legendei lui Sisif… da, vorbesc de baiatul acela care, blestemat de zei, se vede fortat sa care la infinit, cu o recurenta ucigator de trista, o bucata de stanca. Dar sa fim putin sinceri cu noi… si pierderea de timp are starile ei placute. Secretul vine in aceste conditii din imbinarea cat mai placuta, mai fireasca si mai eficienta a celor doua modalitati de a privi ideea de activitate.
Nu lasa pe maine ce poti face astazi… Este desigur o sintagma plina de adevar, dar parca si dusa la extrem nu face nimanui niciun bine. De fapt, extremele, prin esenta lor, implica o fortare a limitelor deopotriva superioare si inferioare.
Depasirea limitelor este desigur indicata caci duce la depasirea conditiei… iar oameni limitati sunt peste tot. Aceasta este insa o alta poveste, dintr-un alt registru. In munca extremele sunt usor de sesizat: cel care munceste prea mult, uitand de el, si cel care amana rezolvarea sarcinilor pana in ultimul moment, sperand intr-o eschivare. Dar sa ii urmarim mai indeaproape.
Dependentul de munca
Cum il depistam?
Este simplu. Munceste foarte mult, creand impresia ca a renuntat la speranta de a mai avea o viata in afara servicului. Genereaza frecvent in mintea celorlalti reactii de genul: Oare asta este tot ceea ce conteaza pentru el? Ce trist… Sta mereu peste program si il auzi chiar vaietandu-se cand pleaca de la serviciu. Are de cele mai multe ori o paleta foarte colorata de probleme personale. Se indeparteaza de prieteni si de familie – ocupa prea mult timp in mod inutil. Detesta concediile si le catalogheaza ca fiind surse inepuizabile de plictiseala. Nu prea te vei intalni cu el la tigara sau la intalnirile de barfa. Logic: are mereu ceva de facut. Pe scurt: alearga mult pentru nimic.
Sfaturi pentru buna conviatuire
Partea buna in colaborarea cu un dependent de munca este ca nu prea te va deranja cu prezenta lui. In lumea lui este mereu ocupat. Desigur, daca iti este sef, nu prea vei avea timp de petreceri. Este destul de exigent. Timpul trebuie valorificat pana la ultima milionime de secunda… ai uitat? {i da, de ce iti era mai frica nu ai scapat. O sa te tarasca discret, dar sigur, catre orele lui de dincolo de program. Pentru a nu-i crea neplaceri, trebuie sa te obisnuiesti sa fii cat mai eficient in comunicare. Pro-duc-ti-vi-ta-te prietene. Nu avem timp de palavre.
Lenesul
Cum il depistam?
Il mirosi repede. Este clar ca nu ii place ceea ce face, respira obligatie si neputinta de a lua decizia de a-si gasi si respecta o pasiune. Da senzatia ca este indiferent si putin deprimat si Doamne fereste sa isi sustina vreodata parerile sau sa vina cu ceva nou in discutie. Sub nicio forma. El nu inoveaza. Imagine neingrijita, birou abandonat haosului, miscari lente ca intre somn si realitate. Nu este exculs sa sufere de o depresie ascunsa. Este, de cele mai multe ori, enervant de amabil… poate si pentru ca, daca s-ar enerva, ar insemna sa faca ceva.
Sfaturi pentru buna convietuire
Daca trebuie sa privim la rece, ca individ este surprinzator de simpatic, cu atat mai mult cu cat socheaza mereu prin faptul ca reuseste sa nu lase nimic notabil in urma la sfarsitul unei zile de munca. Si pana la urma nu ridica prea multe probleme daca va este subordonat. Este adevarat, isi indeplineste sarcinile in ultimul moment, dar le indeplineste. Si destul de bine chiar. Este lenes, nu incompetent. Daca te afli insa pe aceeasi pozitie in ierarhia organizatiei, ai doua variante de abordare a unul lenes: fie il ignori, iar acest lucru nu este dificil, uneori chiar ii place sa fie ignorat, fie alegi sa colaborezi cu el. Daca vei merge pe ultima varianta, cu timpul vei invata sa il urasti sincer, pentru ca da, ai dreptate, profita de tine.