Irina Sarbu: Nu eu am ales jazz-ul, el m-a ales pe mine!

Irina Sarbu: Nu eu am ales jazz-ul, el m-a ales pe mine!Inainte sa-i cunosc povestea, am vazut cateva poze din concertele ei. Mi-au inspirat mandrie, hotarare si finete. I-am ascultat apoi muzica in masina in timp ce ma indreptam spre casa. Am ramas pe ganduri si mi-am prelungit plimbarea cu vreo doua ore. Pe cartea ei de vizita scrie Irina Sarbu, actrita, cantareata de jazz si pianista.

 

A inceput cu toate cluburile de jazz din Bucuresti. Incet-incet lumea a remarcat-o si a fost invitata sa cante la Galati, Mangalia, Ploiesti, Craiova, Targoviste, Braila, Timisoara… A participat la Festivalul International de Jazz de la Sibiu/Gala studenteasca si la cel de la Cluj, doua festivaluri la care tine foarte mult.

A cantat la ArCub in cadrul Jeunesse Musicales, in Gala HOP de la Mangalia, la Teatrul Nottara, Teatrul Odeon, in Piata Mare din Sibiu, Sala Atelier a Ateneului Roman, Festivalul International “George Enescu”. In mai, anul acesta, a avut marea placere de a concerta la Filarmonica “Banatul” din Timisoara si la Festivalul International de Teatru de la Sibiu. In luna iulie a fost in turneu in Grecia, unde a sustinut doua concerte la Cohilia International Music Festival din insula Evia si la Atena.

Marii artisti ii sunt si prieteni

“Am cantat si inca mai cant cu mari artisti care imi sunt si prieteni si la care tin foarte mult cum ar fi Puiu Pascu, Sorin Romanescu, Ciprian si Tudor Parghel, Sorin Terinte, Peter Sarosi, Arthur Balog, Andrei Tudor (prietenul si colegul meu de clasa alaturi de care am debutat in 2003), Virgil Popescu, Eugen Nichiteanu, Razvan Cojanu, Alexandru Racovita, Laurentiu Stefan, Laurentiu Moise… Am avut onoarea sa ii cunosc si sa invat foarte multe de la Marius Popp, Johnny Raducanu, Mircea Tiberian. De la fiecare fur cate putin.”

Pentru Anca Parghel
Am o mare admiratie pentru Anca Parghel. Este un om extraodinar, cu un simt muzical fantastic si cu o putere de daruire incredibila. Am invatat foarte multe de la ea. Am avut onoarea de a canta alaturi pe scena de cateva ori! Ea m-a ajutat cel mai mult sa ma “deschid” in directia JAZZ!

Relatia cu plublicul se bazeaza pe energie
“Cand am inceput sa cant jazz, imi venea foarte greu sa comunic cu publicul, sa vorbesc cu el, spuneam doar numele piesei care urmeaza (in cel mai bun caz!) si incepeam sa cant.” Apoi, incet-incet, a inceput sa fie mai atenta la reactii, iar acum a ajuns sa glumeasca pe scena si sa nu se mai opreasca din vorbit. “Conteaza foarte mult si energia pe care mi-o transmit cei care ma asculta, exact cum se intampla si la teatru. Cind cant jazz, imi dau seama daca plac sau nu, dupa cum asculta sau aplauda publicul. Nu am avut niciodata trac sau emotii foarte mari inainte de spectacole pentru ca mi le-am consumat demult. Am invatat sa preschimb emotiile inhibante in emotii constructive. Orice s-ar intampla, merg mai departe!”

TEATRU

 

  • • 2006 – a absolvit UNATC-ul, sectia Actorie la clasa profesorilor Geoge Ivascu si Doru Ana
  • • La Casandra a jucat rolul Maestrul de Ceremonii in spectacolul “Cele doua Orfeline” regia George Ivascu.
  • • In prezent, colaboreaza cu teatrul Bulandra la piesa “Richard III se interzice”, regia Catalina Buzoianu
  • • A luat parte la proiectul “Directorul de Teatru” de W.A. Mozart, in regia lui Doru Marin, care s-a jucat pe scena Ateneului Roman si la Mozart Fest, Viena-Bucuresti.
  • Dupa plimbarea prelungita prin cartier, am pus nerabdatoare CD-ul cu imagini din concertele Irinei. Camasa alba, bretele… Masculin pana acum. Si un trandafir la gat. Feminin. La fel ca muzica ei hotarata, dar delicata in acelasi timp. Am ramas impresionata de vocea ei convingatoare si suava interpretand Autum Leaves.

    Text: Ana Nicolescu
    FOTO: Arhiva personala

     

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *