Mihaela Geoana, o femeie activa

Mihaela Geoana, o femeie activa26 februarie 1963, Bucuresti
Institutul de Arhitectura “Ion Mincu”, Bucuresti
Presedinte al Fundatiei pentru Educatie, Cultura si Sanatate “Renasterea”

1. Aveti un program de intretinere? Ce inseamna propriu-zis acest program?
Imi place sa cred ca am un program de intretinere. Ar trebui sa merg la sala de trei ori pe saptamana, ajung o data, in rest incerc sa fac masaj o data pe saptamana, merg la coafor, cosmetica. Cred ca orice femeie ar trebui sa faca aceste lucruri ca sa arate cat decat decent. Fac sport cat de des se poate: fotbal, tenis, badminton, ski. Sunt activa!

2. Cat timp va ocupa ingrijirea personala? Ce fel de produse folositi pentru ingrijire si care este rolul lor? Cum ati ajuns sa folositi aceste produse?
Sunt intr-un proces de schimbare. Pana de curand obisnuiam sa nu ma machiez doar la evenimente speciale, cand era neaparat nevoie. Am trecut de 40 de ani si cred ca e necesar sa fiu mai atenta cu imaginea mea si sa acord mai mult timp machiajului. Dar ca si ingrijire fac lucrurile de baza, ma spal dimineata pe fata cu apa rece, folosesc crema de fata, hidratanta. In ultima vreme folosesc si crema cu protectie solara (iarna/vara). Am o piele foarte uscata si in consecinta si pentru corp folosesc acelasi tip de crema hidratanta care tonifica si ofera pielii vitalitate. Dupa fiecare dus imi masez corpul cu crema, uneori seara la culcare imi pun o crema pe maini si manusi de bumbac, ideal ar fi sa-ti pui si pe picioare crema si sosete de bumbac, dar cine poata sa doarma asa? Faptul ca am locuit aproape doi ani in Franta si apoi cinci in America au fost foarte educativi pentru mine si la acest capitol al ingrijirii personale. De asemenea, am realizat ca nu intotdeauna pretul sau marca trebuie sa fie criteriile de apreciere ale produselor.

3. Ati avut vreodata probleme cu alimentatia? Daca da, ce fel de probleme si cum le-ati rezolvat?
Nu am avut probleme cu alimentatia. De 7-8 ani am devenit mai constienti de ceea ce avem in farfurie, de ceea ce mancam. Am avut o singura experienta in 1996 cand ne-am dus in S.U.A., in prima luna ne-am ingrasat fiecare cu cate 4 kilograme. Am intrat in panica.
Am inceput sa ne interesam si ne-am dat seama ca probabil aditivii din alimente au dus la acest rezultat. In consecinta am schimbat locul de unde faceam cumparaturi si am reusit sa ne reechilibram siluetele.

4. Cum va petreceti timpul liber?
Avem putin timp liber si tocmai de aceea trebuie sa profitam de el cat mai mult si sa-l facem sa fie de calitate. Il petrecem toti patru. Facem drumetii, incercam sa fim cat mai mult in aer liber, facem miscare, cateodata mergem la film, la un spectacol – ca toate famiile.

5. Care este locul (orasul) de care va simtiti atasata si de ce?
Bucuresti – pentru ca m-am nascut aici, am multi prieteni. Din afara tarii, marea mea iubire este Paris. Am trait acolo o perioada minunata, lucram amandoi, nu aveam copii, castigam foarte bine, ne-am facut multi prieteni si mai mult e un oras superb unde nu ai cum sa nu te simti foarte bine.

6. Cum arata o zi perfecta pentru dumneavoastra?
Trebuie sa fie soare pentru ca sunt dependenta de lumina soarelui, trebuie sa am familia in jurul meu, sa fie o atmosfera placuta, urasc conflictele, certurile in general, daca s-ar putea sa fim in mijlocul naturii … ar fi o zi perfecta.

7. Ce inseamna pentru dumneavoastra sanatate?
Sanatatea este pentru mine un echilibru intre bunastarea fizica si cea psihica. Chiar daca suferi de o boala sau o afectiune ce te poate perturba dar te gandesti ca asta este situatia si trebuie sa faci ce e mai bine din aceasta situatie, adica gandesti pozitiv, cum spun americanii, mult mai usor depasesti si treci chiar peste o boala. Am incercat sa ma autoeduc sa gandesc pozitiv, nu imi era in fire si cred ca am reusit in mare parte. Cred ca e bine sa gandesti asta e situatia acum, asta e bun, asta e rau, sa te concentrezi sa diminuezi raul si sa te bucuri de ceea ce e bun.

8. Descrieti-ne familia dumneavoastra in momentul de fata.
Ma consider norocoasa pentru ca am o familie superba. Am sot pe care il inteleg foarte bine si amandoi formam un echilibru perfect ca personalitate, fire, temperament, reactionam amandoi cu responsabilitate si echilibru in fata evenimentelor. Avem doi copii care sunt reusiti, echilibrati, fericiti, un baietel Alexandru de 11 ani si o fetita Ana Maria de 9 ani. Desi sunt foarte diferiti sau poate tocmai de aceea se completeaza foarte bine. Sunt altfel decat regula: baietelul seamana foarte bine cu Mircea (si ca fire si ca aspect), fetita seamana cu mine (si ca fire si ca aspect), iar asta ne face sa avem un echilibru bun si in relatia parinti-copii. Nu am nici o umbra de ingrijorare in acest echilibru familial. Sunt o mama autoritara, dar foarte calda. Sunt ceea eu numesc o mama latina, ofer si multe imbratisari, dar tratez si cu fermitate lucrurile. In familie, avem reguli foarte stricte care se respecta. E adevarat ca uneori copiii doresc sa negocieze politicile familiale. Prin discutii si dezbateri democratice ajungeam intotdeauna la intelegere.

9. Povestiti-ne pe scurt propria poveste de dragoste.
Ne-am cunoscut in ianuarie 1983 cand eu eram studenta in anul II de facultate, eram la Predeal cu familia. Ne-am dus pe partia de ski si acolo ne-am intalnit cu prieteni, vecini de-ai nostri si in acel grup era si Mircea care era incepator in ale skiului. Eu skiam foarte bine. Era o figura pe care nu puteai sa n-o remarci. Am skiat toti impreuna, am urcat cu telescaunul, dureaza vreo 20 de minute sa ajungi pana sus, timp in care am conversat si am aflat fiecare ce face celalalt. Seara ne-am intalnit in aceeasi formatie largita la o discoteca la Clabucet. Am stat de vorba, ne-am schimbat telefoanele, apoi cand am venit la Bucuresti am iesit impreuna cu prieteni la bowling si treptat ne-am imprietenit. Nu pot sa spun ca a fost asa o nebunie, a fost o situatie foarte naturala. Bineinteles ca mi-a placut de el, era simpatic. M-a intrebat o colega de grupa, prietena mea cea mai buna – “Spune-mi cum arata? E frumos?”. I-am raspuns “Nu stiu, nu e frumos, nici urat”, mi-era greu sa-l descriu, imi placea mie si atat. Dupa 6 luni ne-am logodit si dupa 2 ani ne-am casatorit. A fost totul normal si relatia a crescut normal. Implinim in iulie 2005, 20 de ani de casatorie.

10. Cum reusiti sa stabiliti un echilibru intre viata personala si cea profesionala?
Nu exista o regula clara, e mai degraba intuitiv. Cred ca disciplina are un rol important. Eu sunt in general o persoana precisa si logica, pragmatica, o persoana cu picioarele pe pamant cum se spune intr-un limbaj popular. De-a lungul vremii am mai invatat si ca in viata trebuie sa-ti stabilesti prioritatile, sa decizi ce e mai important pentru tine. Pentru mine cel mai important lucru este sanatatea familiei mele si a mea, apoi este educatia copiilor, dupa aceea vine partea de familie sa spunem, ajutorul pe care il acord sotului meu astfel incat sa avem o familie solida pe toate planurile si abia apoi vin eu, dorinta mea de a-mi indeplini visele, ambitiile. De profesie sunt arhitect, am profesat timp de 2 ani inainte de revolutie, dupa ’89 inca un an ca arhitect liber profesionist in cautare de proiecte de lucru, in Franta am lucrat ca arhitect. Cand ne-am intors au urmat cei doi copii care s-au nascut unul dupa altul la un interval de doi ani, intre ei am facut un masterat in business vrand sa-mi deschid propriul cabinet de arhitectura. La cinci luni dupa ce s-a nascut Ana am plecat in America, acolo fiindu-mi imposibil sa lucrez ca arhitect pentru ca exista un alt sistem de masura si un alt fel de a gandi lucrurile. Atunci mi-am folosit masteratul in business facand studii de piata in alte domenii. Cam de 9 ani de zile am renuntat la arhitectura. Cand am revenit in tara si avand in vedere ordinea prioritatilor, timp nu prea aveam sa ma implinesc intr-o viata profesionala intensa si de succes, arhitectura iti cere foarte mult timp si dedicatie si pentru ca ma atragea foarte mult societatea civila, munca de caritate, am invatat despre asta in America, am pornit Fundatia Renasterea si programul de depistare precoce a cancerului de san, care in trei ani de zile a devenit foarte cunoscut. Programul l-am inceput de la zero in 2001, pana atunci nu se vorbise niciodata serios in Romania de cancerul de san. Treptat mi s-au alaturat diverse organizatii, alte personalitati, iar acum acest program este un lucru de care sunt foarte multumita.

11. Care este lucrul de care sunteti mandra?
Mi-e greu sa numesc unul. Sunt mandra de relatia si de atmosfera care exista in familia mea. Sunt mandra de felul in care a evoluat tanarul pe care l-am cunoscut cu 20 de ani in urma, de felul in care am evoluat impreuna si faptul ca avem succes in ceea ce facem.

12. Care este lucrul pe care il regretati cel mai mult?
Regret ca am o fire prea perfectionista si ca nu ma bucur suficient. Ma gandesc ca trece timpul si ne concentram ca ceea ce e de facut sa iasa bine si nu reusim sa ne bucuram mai mult de prezent, sa radem mai mult. Asta e ceea ce ne lipseste. Nu pot sa spun ca am regrete majore, pot dimpotriva sa spun ca am fost rasfatata.

13. Cum au reactionat parintii, apropiatii cand ati devenit o persoana publica?
La parinti, la fratele meu acest lucru s-a intamplat gradual. Noi venim din familii fericite. Familiile noastre sunt si cei mai aprigi critici, iar noi stim ca vorbele lor sunt bune si vin din inima. Din pacate, in planul prietenilor pot spune ca nu stam la fel de bine. Noi am trait destul de mult in afara tarii. Cand am plecat in America, Mircea avea o functie, la intoarcere a primit alta. De multe ori simt ca prietenii sunt mai rezervati, se tem sa nu ne deranjeze. Poate uneori se gandesc ca noi avem alte cercuri de prieteni. Imi pare rau de aceasta raceala. De fapt, incerc sa transmit mesajul ca noi suntem aceeasi si ne-ar face placere sa traim momente fericite impreuna, asa ca pe vremuri. E adevarat ca uneori nici timpul nu tine cu noi sa iesim mai mult, sa plecam in vacante cu prietenii.

14. Cum credeti ca ar trebui sa facem fata crizelor existentiale din viata?
Am trecut si eu prin una cand mi se parea ca totul se schimba foarte repede de la aspectul fizic la faptul ca oboseam mai repede, mi se parea ca toate se duc la vale. Exista praguri psihologice pentru fiecare etapa a vietii. Ca sa le depasesti exista o serie de metode. Cred ca e important sa afli cum au trecut altii prin momentele dificile. Ceea ce m-a ajutat pe mine? Incerc sa nu reactionez imediat, sub impuls. Ma gandesc si incerc sa vad ceea ce este stricat si nu se mai poate repara, ceea ce se poate schimba si ce este bine. Incerc sa judec de doua ori si de fiecare data acest lucru a dat rezultate. Daca maximizezi ce este pozitiv si minimizezi ce este negativ chiar te ajuta. Am avut o profesoara de fizica care m-a marcat prin ceea ce spunea: daca ai o problema nu sari imediat dupa ce ai citit-o sa o rezolvi. Chiar daca pierzi cateva secunde, stai putin si te gandesti la ea, iti faci in minte pasii pe care trebuie sa ii urmezi si abia apoi te apuci si notezi ce ai de facut. Daca te arunci poti obtine un rezultat gresit in final si poti pierde mai mult timp. Fiind obosit pierzi alti timpi ca sa o iei de la inceput.

15. Cat de importanta este imaginea dumneavoastra? Considerati ca aceasta poate contribui/influenta imaginea sotului dumneavoastra?
Cred ca pana acum nu conta, dar din ce in ce mai mult are importanta. Conteaza foarte mult astazi alaturi de un politician sau orice personalitate, perechea sa. Un astfel de om nu inseamna doar partea profesionala ci si cea umana si asa ajungem la familie, la sotie.

16. Sotia unui om politic de la varful ierarhiei are o mare insemnatate. Cu ce vreti sa contribuiti la bunastarea Romaniei, in calitatea pe care o aveti?
In general, daca esti o persoana publica oamenii te iau drept model. Daca reusesti sa transmiti prin imaginea ta niste valori si oamenii vad ca tu ai reusit in viata respectandu-le este un instrument de educare. Foarte mult, sotiile de politicieni se implica in programe de caritate, de sanatate si ajuta acel domeniu pe care aleg sa-l reprezinte si in care sunt implicate. Atunci cand o personalitate vorbeste despre un anumit lucru, oamenii au tendinta sa asculte si sa analizeze mai mult problema respectiva. Daca dai societatii, ceea ce societatea ti-a oferit este extrem de important si are efect. Si pentru un sot este un beneficiu, faptul pentru ca sotia lui se implica intr-un program de educare sau de sanatate, de exemplu.

17. „In spatele oricarui barbat de succes exista o femeie puternica!”.Comentati!
Cred ca daca doi oameni se completeaza acesta e cel mai important lucru in relatia lor, indiferent care este mai puternic. Astfel in spatele oricarui om de succes se afla perechea potrivita.

18. Exista un model feminin pentru dumneavoastra (de la noi sau din lume) si de ce?
Uneori gasesc modele in trecut, alteori acestea sunt aproape de mine si le regasesc la prietene, chiar mai tinere.  Am un grup de modele: Jackie Kennedy, apreciez felul in care “a deschis” Casa Alba, am admirat-o pe Hillary Clinton pentru inteligenta si hotararea ei cu care si-a urmarit anumite proiecte si pentru felul in care s-a implicat in rezolvarea unor probleme de sanatate, o admir pe Evelyn Lauder care a pornit in urma cu 12 ani, in Statele Unite programul de prevenire a cancerului de san si rezultatele se vad, mortalitatea din aceasta cauza in S.U.A a scazut. Totul numai prin educatie. Dar am foarte multe modele si in Romania, in perioada interbelica existau sotii de politicieni foarte apreciate care aduceau un plus de imagine pentru tara lor.

19. Gatiti ciorbe si calcati camasi pentru sotul dumneavoastra?
Eu sunt o mare pasionata de ciorbe, ador si gatesc cateodata ciorbe. Cea mai bogata experienta culinara a fost in perioada in care am trait la Paris, singuri, pentru ca altfel inainte de a pleca aveam ajutorul mamei si al soacrei. In Franta gateam zilnic. Nu sunt o persoana care gateste dupa retete, ci mai mult dupa memoria gustului. Acum mergem foarte mult pe salate, gratar, peste, nu gatesc mancaruri grele.

20. Ce mesaj aveti pentru femeile din Romania?
Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul ca am incercat sa vad mereu fata buna a lucrurilor. Este foarte important sa avem grija de noi, de felul cum ne hranim, de starea psihica si tonus, sa transmiti familiei tale o atitudine pozitiva. Cred ca femeia are un rol foarte important. Ea vegheaza la bunastarea ei si a familiei. De aceea, daca tu esti sanatoasa, tonica ei se pot sprijini pe tine si tu poti avea grija de ei. Sa fim pozitive, sa luam partea buna a vietii indiferent cat de grea sau anosta e cateodata si sa ne ingrijim sanatatea.

Caracterizare Mircea Geoana 
Este hotarat, cu principii, responsabil si ferm, dar si foarte cald. Iti da acel sentiment de protectie, de tata de familie, asa il simt si eu si copiii. Singurul lucru pe care i-l reprosez este ca in toata fermitatea lui nu reuseste sa-si faca mai mult timp pe care sa-l petreaca cu noi. Dar are scuze solide pe care noi, familia le intelegem.

 

Text: Otilia Ostrotki

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *