Nuami Dinescu: “Dragostea inseamna sa ai doua perechi de aripi albe intr-o lupta in care altii ascut sabiile”

Nuami Dinescu: “Dragostea inseamna sa ai doua perechi de aripi albe intr-o lupta in care altii ascut sabiile”Actrita Nuami Dinescu ne-a primit in linistea si confortul casei sale, unde se simte in siguranta si unde isi incarca bateriile, consumate de cotidian… Fara sa abuzam, am intrat nu numai in intimitatea caminului sau, ci si in cea a gandurilor sale. Mereu sincera, intotdeauna pusa pe glume, uneori nostalgica, Nuami Dinescu a vorbit pentru Tonica despre viata, regrete, sperante si minuni. Fosta asistenta a lui Teo are un singur regret: faptul ca televiziunea a “rupt-o” de scena…

 

TONICA: Cand te gandesti la tine, care e prima descriere care iti vine in minte: actrita, om de televiziune, scriitoare? 

Nuami Dinescu: Pentru mine nu e o meserie, e felul in care am ales sa traiesc. Felul in care stiu sa ma “preumblu”  prin viata este unul indisolubil legat de teatru si menirea lui in viata unui om. Restul vin cumva in completare.

 

TONICA: Filmul sau teatrul, care e mai aproape de inima ta? 

Nuami Dinescu: Film nu am prea facut si prin urmare nu prea stiu sa raspund. Ramane teatrul unde am inceput sa ma descopar si unde simti din plin energia publicului. Si efectele imediate.

TONICA: Ce ti-ar placea sa faci si nu ai avut ocazia pana acum ca actrita? 

Nuami Dinescu: Film. Roluri de contre emploi.

 

TONICA: Cum ai ajuns la scris? Inainte de a scrie cartea, ai tinut un jurnal? 
Nuami Dinescu
: In 2008, la 1 decembrie, s-a rupt destul de brutal legatura mea cu televiziunea. Nu mi s-a parut o tragedie, era oricum destul de mult, 7 ani acelasi rol… O prietena mi-a facut blogul si am inceput sa scriu pur si simplu, fara sa am habar despre ce vreau sa fac cu el. Am scris pentru mine, pentru ca aveam povesti care ma ardeau, pentru ca m-au incurajat cei care citeau… Cartea (n.n.“Eu nu sunt Tanta”) a aparut in urma stradaniei unei prietene, Alina Grozea, care e si editorul cartii.

 

TONICA: Mai urmeaza vreo carte? Daca da, care e tema care te tenteaza cel mai mult? 
Nuami Dinescu
: Am in minte tema si niste schite, este ceva legat de oamenii care mi-au trecut prin viata. Si mai e ceva, dar sunt si eu ca toata lumea, superstitioasa… Imi trebuie timp sa o astern efectiv in scris, nu reusesc sa scriu atat de mult cat as vrea.

TONICA: Care e povestea pasiunii pentru gatit? Dar motivatia? Esti gurmanda sau e doar un mod de a te relaxa? 

Nuami Dinescu: Eu n-am avut niciodata pasiune pentru gatit, nu pot sa zic nici acum ca este pasiune. Este ca toate lucrurile din viata mea, cand incep sa fac ceva, nu fac in dorul lelii – imi pun tot sufletul si vreau sa iasa bine. Am inceput sa gatesc de nevoie, pentru ca nu pot sa mananc chiar orice prin oras, mama gateste foarte bine si cumva era firesc sa am niste asteptari.

Ma si relaxeaza gatitul, mai ales cand o fac pentru cine mi-e drag. Si sunt convinsa ca daca faci cu drag, mancarea are alt gust, chiar daca esti novice.

 

TONICA: Este viata o lupta continua? 

Nuami Dinescu: Oh, daa…! Uneori nu ai atatea sabii cu care sa-i tii piept si ne luptam cu ce ne-a mai ramas – cu ochii, cu cuvintele, cu zambetele. Cand nu mai merge sa ascutim sabiile… Dumnezeu cu mila. “A la guere comme a la guerre”.

 

TONICA: Ce fel de persoana esti? Dezamagirile te ambitioneaza sa te ridici din nou de la podea sau te imping spre izolare? 

Nuami Dinescu: Nu sunt un om ambitios, incerc sa fac fata vietii asa cum pot. Cand imi mai iau o portie de dezamagire, “bolesc” o vreme si apoi ma ridic. Da, cateodata ma si izolez, ma retrag la mine in casa, doar din linistea si confortul de acolo ma pot ridica. Mai am cativa prieteni buni pe care stiu ca pot conta. Asa ma redresez  si ma ridic. Cel mai rau doare cand vine de la apropiati, de la oameni pe care i-ai iubit, in care ai investit. Dar trece. Toate trec. Ma ridic pentru ca nu pot sa raman la podea, pentru ca nu stiu sa stau acolo, cazuta si fara busola. E ceva din mine care ma impinge pur si simplu sa ma ridic.

 

TONICA: Ce le transmiti prietenilor care ti-au inselat increderea? 

Nuami Dinescu: Pentru mine, ei nu mai exista si cuiva care nu exista nu ai ce sa-i transmiti. 

Nuami Dinescu: “Dragostea inseamna sa ai doua perechi de aripi albe intr-o lupta in care altii ascut sabiile”TONICA: Este dragostea solutia tuturor problemelor? Chiar asa, ce e dragostea pana la urma? 
Nuami Dinescu
: Dragostea e ca si cum ai avea, mereu, doua perechi de aripi mari, albe, care te ajuta sa strabati orice distanta in zbor, peste necazuri, nemultumiri, pericole, piedici. Este ceva care te face sa te simti supraom, care iti da putere si forta nebanuita. E singura fara de care viata nu are sens – un suflet care nu iubeste, in care nu incape dragoste, in toate formele ei de manifestare, va fi mereu un suflet chinuit care nu-si va gasi linistea nicicum, fara sa stie cauza.

TONICA: Apropo de dragoste, stiu ca iubesti foarte mult animalele. De ce e mai buna viata in compania unui catel sau a unei pisici? 

Nuami Dinescu: Este mai buna cand esti dispus sa-ti deschizi inima si casa sa primesti in ea un animal care te face sa razi, care nu tine ranchiuna, care te iarta, care sta mereu la dispozitia ta, care iti ia parca cu mana durerea si care nu te lasa sa plangi. Pentru ca dincolo de efortul in plus pe care il faci cand ai animale in casa (faci curat mai des! atat! un aspirator bun rezolva tot!), e doar rasplata – in casa unde sunt animale, este mereu veselie, ras, joaca, bucurie. Animalele parca simt cand esti suparat si nu mai stiu cum sa faca sa te inveseleasca. Animalele te invata ce inseamna loialitatea si iubirea neconditionata.

 

TONICA: Care este realizarea de pana acum cu care te mandresti cel mai mult? 
Nuami Dinescu: Nota 10 la actorie, de la examenul de licenta, primita de la Dem Radulescu si Adrian Pintea. 

 

TONICA: Dar regretul cel mai apasator? 

Nuami Dinescu: Ca nu joc. Ca trece vreme si popasul meu in televiziune m-a rupt de lumea teatrului. Uneori, imi trece prin minte ca am gresit cand am acceptat sa intru in emisiunea de la ProTv. Daca as lua-o de la capat, m-as gandi de doua ori inainte de a pleca de pe scena.

TONICA: Esti recunoscuta pentru sinceritatea ta, pentru felul de a spune lucrurile verde in fata. Este asta un avantaj pentru tine sau dimpotriva? 

Nuami Dinescu: Nu stiu cum e, cred ca am renumele asta pentru ca eu imi asum ce fac si ce spun. Nici nu stiu sa fiu altfel. Spun lucruri in fata cand cred ca e spre binele celui din fata mea sau cand mi se cere; cand mi-e greu si doare, ocolesc, pur si simplul. Mi se pare inuman sa ranesti un om spunandu-i ce nu vrea sa auda, mai ales cand e vulnerabil. E timp destul pentru critica si vesti proaste.

 

TONICA: Daca ai putea sa alegi orice loc din lumea asta pentru a-ti petrece vacanta, care ar fi acela? 

Nuami Dinescu: In ultima vreme, aud povesti despre simplitatea si caldura umana  pe care le-au gasit niste romani in Thailanda, Malaysia. Mi-ar placea sa fac un drum pana acolo. Poate al doilea va fi cu bilet doar de dus.

 

TONICA: Si pe cine ai lua cu tine in aceasta vacanta de vis? 

Nuami Dinescu: Uite… nu m-am gandit. Dar pentru ca ma intrebi… o sa ma gandesc. Uneori, vacantele „de vis” pot sa fie calatorii pe care trebuie sa le faci singur, ca si cum ti-ai da “refresh” la tot ce ai trait pana atunci.

 

Text: Alina Stroe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *