Un studiu dermatologic recent a relevat faptul ca intre vopseaua de par si cancer exista o legatura periculoasa. Cercetatorii banuiau ca diferite tipuri de cancer, cum ar fi cel mamar, poate fi provocat de vopseaua de par, dar nu aveau suficiente date.
Un studiu facut public in anul 2001 a demonstrat ca femeile care au folosit vopsele de par cel putin o data pe luna timp de 15 ani erau de trei ori mai predispuse la cancer de col uterin. In plus, stilistii sau barbierii erau de cinci ori mai predispusi la cancer in comparatie cu alte persoane care nu intrau in contact cu substantele toxice.
Cercetatorii americani au demonstrat ca femeile care au inceput sa-si vopseasca parul inainte de anul 1980 aveau cu 40% mai multe sanse de a face cancer. Femeile care au utilizat vopsele de culoare inchisa in mod frecvent (de opt, zece ori pe an) timp de cel putin 25 de luni au sanse duble de a face diferite forme de cancer. In schimb, riscul aparitiei cancerului nu a crescut in randul femeilor care foloseau vopsele temporare de culoare deschisa. Toate vopsele folosesc aceleasi ingrediente de baza, dar tonurile inchise contin de 100 de ori mai multe substante chimice decat blondul deschis. La inceputul anilor ‘60, vopsele erau amestecate cu o substanta oxidanta. Astfel, s-au creat noi produse chimice, unele cancerigene. Incepand cu anii ‘80, vopsele nu mai contin atat de multe substante chimice.
Reduceti riscurile
Folositi vopsele cu precautie si de preferinta ele sa fie de calitate. Sfaturi practice care va ajuta:
• Nu lasati niciodata vopseaua pe par mai mult decat este indicat in prospect.
• Clatiti foarte bine parul dupa aplicarea vopselei.
• Folositi manusi la aplicarea vopselei.
• Urmati indeaproape instructiunile din prospect.
• Nu amestecati niciodata produse diferite de vopsit pentru ca substantele componente pot da reactii daunatoare.
• Inainte de a folosi vopseaua faceti un test antialergic.
• Nu va vopsiti sprancenele sau genele cu vopsea de par. O reactie alergica poate duce la inflamarea sau infectarea zonei din jurul ochilor. In cazuri extreme, se poate ajunge si la orbire.