ADHD-ul afecteaza viata de adult

ADHD-ul afecteaza viata de adultMulte din problemele pe care le intampinam in viata de adult isi au originea in copilarie. Fie educatia pe care am primit-o ne determina sa avem probleme de responsabilizare, fie anumite traume se pun in calea relationarii firesti cu ceilalti, fie anumite tulburari nediagnosticate in timp util ne perturba calitatea activitatilor de “om mare”. Una dintre tulburarile care isi au debutul in copilarie si care, netrata, ne afecteaza ca adulti este ADHD-ul.

ADHD-ul este una dintre cele mai des intalnite tulburari emotional-comportamentale ce isi face simtita prezenta in copilaria timpurie si persista catre adolescenta si perioada adulta.  Daca boala nu a fost diagnosticata in copilarie, ea este foarte greu de depistat in perioada adulta pentru ca este foarte usor confundata cu depresia sau anxietatea.

Una dintre cauzele presupuse ale ADHD-ului, dincolo de componenta genetica, este fumatul si consumul de alcool pe perioada sarcinii.
 
Manifestarile adultului cu ADHD
•    Se concentreaza greu si are o atentie scazuta chiar si pentru activitatile de zi cu zi. Astfel adultului ii este forte greu sa se organizeze, sa respecte o agenda, sa urmeze un program de intalniri. Nu sunt prea multi sefi care ar aprecia un astfel de angajat.
•    Este nerabdator si irascibil. Aceste trasaturi sunt date de hiperactivitate. De multe ori adultii se prezinta la medic pentru ca acuza o stare de neliniste permanenta.
•    Este impulsiv, iar acest lucru il impiedica de multe ori sa isi mentina o slujba sau sa isi administreze bugetul intr-un mod intelept si eficient.
•    Se implica uneori in activitati cu grad de risc ridicat, ignorand pericolele. Astfel pot inclina catre delincventa sau abuzul de substante nocive, gen droguri sau alcool.
•    Uneori adultii cu ADHD pot avea un respect de sine scazut dat de sesizarea diferentelor fata de ceilalti sau de problemele de adaptare si de asumare a responsabilitatilor din viata de adult.
•    Are tendinta sa ignore regulile, ordinele si chiar legile.
•    Prezinta dezinhibitie sociala si este instabil in relatiile cu ceilalti.
•    Se implica in activitati multiple si le abordeaza dezordonat, trece de la una la alta fara a le finaliza.
•    Prezinta o intruzivitate excesiva si o familiaritate care ii pericliteaza relatiile cu ceilalti. Acestia isi exagereaza uneori sociabilitatea, nesuportand singuratatea. Exista insa si la polul opus cei care se retrag pe cat posibil din social, dezvoltand depresie sau apatie cronica.

Unele persoane afectate poseda o putere de concentrare mai mare si pot duce la bun sfarsit anumite activitati care le creeaza placere si care le starnesc interesul.

Bolnav intre ceilalti
La adulti ADHD-ul este in primul rand o boala care afecteaza calitatea vietii. Astfel, cei vizati au rezultate academice slabe si sunt tentati sa abandoneze studiile. La locul de munca exista riscul de a nu avea impliniri profesionale sau de a avansa, fiind tentati sa isi schimbe mereu slujba. La modul general, aceste persoane au un statut socio-economic mai scazut fata de medie. Mai mult, ele au un stil de viata care le poate pune sanatatea si libertatea in pericol. Adultii cu ADHD construiesc familii deficitare. Trec prin mai multe mariaje si se implica greu in educatia copiilor, convietuirea cu o persoana normala fiind foarte dificila.

ADHD-ul are trei directii de manifestare. Boala poate fi orientata catre deficit de atentie, iar atunci adultul este distras foarte usor, are probleme in urmarirea unei conversatii si pierde din vedere detaliile. Daca tendinta este catre hiperactivitate, atunci individul are un debit verbal mare, nu ii poate asculta pe ceilalti, vorbeste peste celalalt, il intrerupe. A treia directie a bolii vine ca o imbinare egala a primelor doua.

Diagnosticarea este dificila
Pentru a nu interveni in viata de adult, ADHD-ul trebuie sa fie tratat inca din copilarie. Diagnosticarea lui este bine sa fie facuta in jurul varstei de 6-12 ani. Inainte de acesta perioada, simptome asemanatoare ale bolii pot sa apara, insa pot face parte din evolutia normala a copilului. Mai mult, este necesara efectuarea unui control medical riguros. Cauzele comportamentului pot fi anumite afectiuni fizice. Diagnosticarea se face doar de catre un medic psihiatru. Inainte de a incepe orice fel de tratament, consultati parerea mai multor specialisti. Problemele psihologice nu au exactitatea fizicii cuantice, iar un tratament gresit nu va face decat sa agraveze starea copilului. Diagnosticarea la varsta adulta este foarte dificila, simptomele fiind usor de confundat. De aceea ea se bazeaza pe reamintirea perioadei copilariei si identificarea semnelor in acea perioada.

Tratamentul nu vindeca
Metodele de tratament dezvoltate pana la ora actuala nu au in vedere vindecarea bolii, ci tinerea sub control a manifestarilor ei. S-a descoperit ca schemele de tratament combinate sunt insa cele mai eficiente. Astfel este bine sa se lucreze atat cu solutii medicamentoase cat si cu suport psihologic si terapii specifice adresate. Astfel se poate lucra si pe strategii de crestere a respectului de sine, metode de relaxare si strategii de organizare.
ADHD-ul este deci o problema ce trebuie abordata cu seriozitate. Analizati comportamentul copilului si apelati la sfaturi de specilitate daca presupuneti ca ceva nu este normal. Daca va recunoasteti in descrierea de mai sus este bine sa va adresati unui psiholog sau unui medic psihiatru. Calitatea vietii dumneavoastra se poate imbunatati.

Statistici:
–    3-5% dintre copiii de varsta scolara au ADHD. 60% dintre ei resimt boala si la varsta adulta;
–    1-5% dintre adulti sufera de ADHD
–    50% dintre cei cu ADHD au si alte tulburari. Acest lucru face diagnosticarea si tratarea dificila.

Text: Irina Chelarescu
Consultant: Psiholog Oana Cernusca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *