Ana Popescu: „Cred ca onestitatea, perseverenta, optimismul si armonia sunt baza oricarei reusite”

Ana Popescu: „Cred ca onestitatea, perseverenta, optimismul si armonia sunt baza oricarei reusite”Face parte din galeria tinerilor actori si are la activ productii precum „Blood Creek”, „Hellhounds”, „Etaj 3 Apartament 10”, „Si caii sunt verzi pe pereti”, “Tatal fantoma”, „Bun?! Ce faci?” etc. Este o persoana energica, optimista, activa, iar pasiunea ei pentru teatru a prins contur prin talent, dar si prin munca. A studiat in Statele Unite ale Americii, iar in rest este un om obisnuit… iubeste, mananca dulciuri si face sport. Lucky guess… The winner is … Ana Popescu.

Tonica: De ce teatru si film? De ce ai ales sa devii actrita, desi ai studiat designul si stim ca esti pasionata si de biochimie?

 

Ana Popescu: De fapt, de la medicina pana la design, toti pasii pe care i-am facut cautand o meserie de care sa nu ma plictisesc vreodata m-au adus aproape de scena. Nu m-as fi gandit vreodata ca o sa vreau sa fiu actrita, nu aveam strop de curaj! Nu degeaba avem incercari in viata si felurite pasiuni, pana la urma descoperi cum vrei sa te exprimi si pe drum capeti si curaj. Pasiunile mele au un fir comun – pentru oameni – iar prin teatru sunt foarte aproape de oameni. Momentul in care am spus ca merg la Facultatea de Teatru a fost atunci cand am primit un caiet in cap de la profesoara de chimie anorganica, eram studenta la Facultatea de Chimie! Caiet pe care l-am primit pentru ca eram bufonul grupei si mi s-a spus sa merg la circ, nu la chimie, si eu am ripostat fara sa gandesc o clipa: „Doamna, eu merg la teatru!” Si asta a fost.

 

T.: Ai urcat prima data pe scena in anul 2004, la Teatrul National Bucuresti. Cum a fost prima ta experienta in fata publicului?

Ana Popescu: „Cred ca onestitatea, perseverenta, optimismul si armonia sunt baza oricarei reusite”

A.P.: Inainte de a fi studenta la Facultatea de Teatru, am lucrat intr-adevar la Teatrul National in trupa de figuratie chiar in anul 2004. Prima experienta pe scena ca figurant a fost fara emotii de nestapanit si a creat dependenta, mai departe stiam sigur ca vreau sa ajung actrita.

 

T.: Comedia Buna! Ce faci?”, in care ai interpretat rolul lui Toni, a primit foarte multe reactii pozitive, atragand atentia televiziunilor si ziarelor din Statele Unite. Ce inseamna pentru un actor tanar o astfel de reusita?

 

A.P.: In primul rand, bucuria ca am debutat peste hotare intr-un film romanesc, asta a fost multumirea si reusita mea fata de mine. Apoi exista sansa de a lucra in afara tarii, dar e nevoie si de putin  noroc.

 

T.: Faci parte din noua generatie de actori, esti foarte talentata si asta o spun spectatorii. Ce este in inima unui actor atunci cand primeste recunoastere din partea publicului?

 A.P.: Incredere, multumire si responsabilitate pe mai departe.

 

T.: Ai facut studii in domeniu si in afara tarii. Ce diferente exista intre Romania si Statele Unite ale Americii din acest punct de vedere?

 A.P.: Culturi diferite, metode diferite. Unul dintre motivele pentru care am studiat in SUA a fost pentru a-mi completa cunostintele pe care le aveam. Insa nu cred ca as fi ajuns actrita daca nu ma formam ca actor in scoala romaneasca de teatru care este intr-adevar o scoala grea, dura, serioasa si in final frumoasa, cel putin asa a fost sansa mea la clasa prof. Sanda Manu, asist. Dana Voicu. In SUA a fost interesant si creativ, m-am bucurat de putin rasfat din partea invatamantului american, pentru ca acolo confortul in lucru al studentului este primordial.

 

T.: Ai jucat, pe langa teatru si film, in foarte multe reclame. Ce ne poti spune despre aceasta experienta?

Ana Popescu: „Cred ca onestitatea, perseverenta, optimismul si armonia sunt baza oricarei reusite”

A.P.: M-am bucurat de toate proiectele de care am avut parte. Reclamele de multe ori au reprezentat exercitii ca actor, colaborari care mai departe au dus catre un film si, financiar, un bonus.

 

T.: Stim ca te ocupi si de un ONG (Asociatia Teatrul Alb), alaturi de alti doi colegi de-ai tai. Cum v-ati hotarat sa puneti bazele acestui ONG si ce implica programul?

 A.P.: Totul a pornit de la ideea de a juca teatru in orfelinate, o piesa de teatru jucata chiar in camera copiilor, atat de aproape de ei incat sa nu le vina sa creada. Si astfel am decis sa infiintam asociatia. Primul nostru proiect a fost numit chiar „Teatru in Orfelinate”. Mai apoi am produs o piesa de teatru la Teatrul Nottara si in curand urmeaza un nou proiect pentru copii.

 

T.: Cu ce fel de oameni iti place sa lucrezi?

 A.P.: Cu oamenii cu care rezonez, optimistii sunt preferatii mei.

 

T.: Ai fost pe covorul rosu al unor mari festivaluri de film si ai avut ocazia sa cunosti actori de talie internationala. Cum te-ai simtit?

 A.P.: Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa ti se intample, asa zicea mama si a avut dreptate. Am fost foarte emotionata si m-am bucurat sa cunosc artisti a caror munca ma inspira.

 

T.: Ai avut ocazia sa lucrezi si cu regizori straini. Exista vreo diferenta intre regizorii romani si cei de afara?

 A.P.: Am lucrat la tot felul de proiecte pentru Romania, dar si pentru alte tari si astfel am colaborat si cu regizori straini, dar nu pot explica diferentele pentru ca vorbim de culturi diferite si de aici maniere diferite de lucru, deci nu e cazul de mai bine sau mai rau sau orice fel de comparatii. Ca actor, trebuie sa incerci sa te adaptezi oricarei maniere de lucru si, in felul asta, de fiecare data te testezi pe tine si inveti ceva nou. Eu asa am fost invatata in scoala si mi-a prins tare bine.

 

T.: Ce noi proiecte ne pregatesti si care este cel mai drag proiect al tau de pana acum?

 A.P.: Cel mai drag rol de pana acum a fost in Facultatea de Teatru, regina Margaret din Richard III de W. Shakespeare, si cel mai drag proiect este asociatia infiintata cu cei doi colegi care-mi sunt si prieteni buni. Urmeaza un film romanesc, apoi tot felul de reclame, mai departe inca un proiect cu asociatia si un pic mai tarziu un proiect in SUA.

 

T.: Printre filmari si repetitii, mai ai timp si de tine, de prieteni, de familie?

 A.P.: Pentru mine trebuie sa-mi fac timp, altfel m-as pierde, iar fara familie si prieteni n-as intelege rostul. Oamenii pe care ii iubesc vreau sa-mi fie aproape tot timpul, asa ca, fara sa sune dramatic, mai bine nu dorm destul si petrec timp cu ai mei.

 

T.: Nu putem sa nu observam faptul ca esti o femeie frumoasa. Ce faci pentru a arata atat de bine?

 A.P.: Iubesc, mananc dulciuri, fac sport si-mi petrec timpul cu oameni care ma inspira si de la care am ce invata.

 

T.: Care este secretul succesului?

 A.P.: Depinde unde tintesti si care-ti este scopul, insa orice ai face, cred ca onestitatea, perseverenta, optimismul si armonia sunt baza oricarei reusite.

 

Text: Ruxandra Raica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *