Tata nu-i ca mama

Deși vedem în ultima vreme tați care plimbă căruciorul sau care nu se jenează să schimbe scutecele bebelușului, rolul patern este confundat, în continuare, cu cel al „părintelui de duminică”. Cu toate acestea, implicarea și experiența taților în îngrijirea copilului s-au schimbat, au crescut și s-au îmbogățit semnificativ în ultimii peste 50 de ani.

Astfel, potrivit unui sondaj realizat de către Pew Research Center, tații petrec, în medie, opt ore pe săptămână cu activități care presupun îngrijirea copilului, o valoare triplă față de anul 1965 și contribuie la activitățile casnice cu aproximativ 10 ore pe săptămână, față de patru ore, în același an de referință.

Noul rol al tatălui

Mai mult, potrivit aceleiași surse, în 1989 doar 4% dintre tați rămâneau acasă pentru a îndeplini constant acest rol, iar un sfert dintre ei făceau această alegere pentru că nu găseau o slujbă. În timp ce numărul femeilor care au rămas acasă a fluctuat, cu valori mai mari sau mici de atunci și până în prezent, numărul bărbaților a crescut în mod constant, ajungând să se dubleze până în 2016.

De asemenea, rezultatele unei cercetări publicate în American Journal of Men’s Health, au evidențiat faptul că, într-un eșantion de 20 de familii, copiii au dezvoltat relații mai bune atât cu mama, cât și cu tatăl, atunci când acesta a adoptat noul rol.

Tații se subestimează

Deși acest aspect se poate dezvolta și când mama este figura parentală cea mai prezentă, totuși, studiul a scos la iveală un alt aspect important: în această situație, când tatăl a preluat îngrijirea copilului pe toată durata zilei, au crescut atât nivelul de înțelegere și armonie între părinți, calitatea timpului petrecut individual cu copilul, cât și unitatea familială.

Cu toate acestea, atunci când vine vorba despre îngrijirea copilului, mamele și tați sunt priviți și se privesc în continuare în mod diferit. Aproximativ 53% dintre americani afirmau în 2019 că mamele sunt mai potrivite decât tații în acest rol. Inclusiv tații și-au evaluat mai puțin pozitiv abilitățile de parenting, decât mamele. Doar 39% au considerat că „fac o treabă foarte bună”, în creșterea copilului.

Lipsa tatălui – tendințe spre obezitate

Cercetările au demonstrat că factorul „lipsa tatălui” (fie că acesta este cel biologic, vitreg sau adoptiv), duce la o predispoziție a copiilor de a dezvolta probleme comportamentale, tendințe crescute spre obezitate, dependențe de droguri sau alcool, crește riscul de a ajunge la închisoare, de a comite crime, de a abandona școala în perioada liceului cu de două ori mult, iar în rândul tinerelor crește cu până la 7 ori mai mult riscul de a rămâne însărcinate în adolescență.

Mama – portul, tatăl – largul mării

Chiar dacă prima legătură a unui copil nou-venit pe lume este cea avută cu figura maternă, tatăl este un motor de dezvoltare la fel de important în primii ani de viață, subliniază Josephine Schwarz-Gero, specialistă în psihosomatica sugarilor și medic neonatolog, la Clinica de Copii Glanzing din Viena. Ea mai spune în cartea ei „Tata nu-i ca mama. Cum răspunde un tată la nevoile copilului mic” și că mama este „portul” care oferă copilului „protecție și adăpost în fața furtunilor vieții, pe când tatăl asigură explorarea în largul mării, curiozitatea și dorința de a influența mersul lucrurilor. Prezența tatălui este, deci, absolut necesară pentru a aduce copilului bucuria descoperirii și autonomia de care are nevoie în primii ani de viață

Vrei să știi cum să ai grijă de tine și de copilul tău în fiecare etapă a vieții lui?

8 cărticele, pe segmente de vârstă, de la preconcepție și sarcină până la 15 ani, cu informații certificate de medici de specialitate. 

Text Cristina Dudău

Foto Hepta

octombrie 5th, 2020 by Dudau Cristina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comentarii online. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate