Locul de munca este deseori cunoscut doar ca o necesitate de zi cu zi, fiind o componenta importanta a vietii multor oameni, un mijloc de realizare, de cunoastere a propriilor capacitati si poate chiar de distragere a atentiei de la problemele personale. Uneori , cu toate acestea, mediul de lucru poate deveni un loc inconfortabil, in care sunt puse in aplicare agresiuni continue si hartuiri, care pot demotiva, ataca sanatatea mentala si fizica, stima de sine.
- Agresiunea: de la grupuri de animale la grupuri de oameni
Comportamentul de agresiune al grupurilor de animale, care sunt deseori de mici dimensiuni, unite pentru a ataca un alt animal de mari dimensiuni, s-a transferat destul de usor la comportamentul uman. Renumitul medic Heinemann a utilizat termenul „agresiune” pentru a descrie un comportament infantil, observat in mediul scolar, care a constat in agresarea unui copil de catre un grup de colegi. Acelasi savant suedez, la inceputul anilor ’80, a definit ca agresiune comportamentul adult, similar celui gasit in scoala, de aceasta data aplicand terminologia in contextul muncii, subliniind atacurile unor grupe de colegi de munca asupra unui singur coleg. Astazi, utilizarea termenului are un sens mai larg pentru a face referire la diverse forme de disconfort la locul de munca, indiferent daca este vorba de hartuirea unei persoane de catre un grup de colegi sau de hartuirea unui angajat de catre superiorul sau.
- Diverse strategii folosite in agresiuni
Exista doua tipuri de agresiune in care sunt incluse astfel de metode de persecutie si hartuire, mai mult sau mai putin subtile.
Exista, in primul rand, agresiunea ierarhica sau verticala, folosita de superiori in scopul de a supune angajatii, care pot fi retrogradati, descalificati (din punct de vedere profesional) si, in acelasi timp, li se poate micsora remuneratia pentru lucruri relativ marunte, chiar pentru permiterea anumitor comportamente ale altor persoane, li se pot atribui, de asemenea, echipamente de proasta calitate comparativ cu mediul de lucru sau pozitia ocupata etc.
In general, motivatiile care imping spre agresiune pot fi: antipatie personala, incompetenta, productivitate scazuta sau, dimpotriva, pot fi razbunari pentru refuzuri repetate la propuneri sexuale sau refuzul de a acoperi o activitate ilicita. Din pacate, de foarte multe ori aceste tipuri de agresiune se incheie cu resemnarea angajatului sau concedierea lui pe motiv ca nu mai este adecvat sau util in atingerea obiectivelor organizatiei (in acest caz vorbim despre agresiunea strategica).
Este vorba despre agresiune emotionala, atunci cand aceasta este pur si simplu legata de aroganta unui sef care-si propune sa-si demonstreze puterea si abilitatea de a forta un salariat sa se supuna vointei lui, sa-si demonstreze suprematia sau in momentul in care comportamentul este alimentat de opinii diferite cu privire la rasa, cultura, religie sau alte aspecte ale vietii.
- Riscurile psihosociale la locul de munca
Activitatea de cercetare psihologica arata faptul ca exista anumiti factori psihosociali care pot incuraja agresiunile si care ar trebui evaluati pentru a asigura sanatatea si securitatea lucratorilor. Dintre acestea, un factor important poate fi predominanta sexelor in mediul de lucru in momentul in care acesta poate declansa coalitii impotriva minoritatilor. Datele statistice arata o usoara prevalenta a agresiunilor asupra femeilor, mai ales in contexte teritoriale in care cultura nu este destul de deschisa cu privire la munca femeilor sau la functii de raspundere ocupate de acestea.
Un alt aspect important este prezenta unei culturi organizationale in care exista asa-numitii „factori de facilitare a problemelor” dintre care cei mai comuni sunt: cultura organizationala toleranta, politica personalului insuficient cu prezenta unor conducatori stresanti sau inadecvati in limitarea factorilor de tensiune. Sunt considerate comportamente organizationale care faciliteaza agresiunile urmatoarele:
- Golirea de sarcini, tendinta de a nu atribui sarcini de lucru, din care rezulta inactivitatea fortata precum si sentimentul de inutilitate;
- Tendinta de a dezvolta in mod continuu transferuri care nu sunt strict legate de sarcinile atribuite si nu sunt referitoare la viata normala de lucru;
- Tendinta de a atribui sarcini excesive in raport cu timpul disponibil, cu aptitudinile sau cu pregatirea fizica sau psihica;
- Exercitarea repetata a formelor de control asupra locului de munca sau a performantei personalului;
- Organizarea spatiilor de munca poate fi un factor de risc, in special in ceea ce priveste gestionarea defectuoasa a spatiilor sau infiintarea locatiilor la care se poate ajunge intr-un mod deosebit de greu.
In cazuri destul de frecvente, se semnaleaza acest tip de problema, subliniindu-se existenta spatiilor de lucru mai predispuse a fi afectate de acest fenomen, in organizatiile in care controlul de gestiune este atribuit unei ierarhii. Comportamentele de conflict descrise mai sus, intr-o anumita masura, pot fi o parte naturala a vietii de lucru, in care hartuirea si agresiunea verbala sau non-verbala sistematica devin obisnuinta,sunt ostile, generand semnale clare de recunoastere a agresiunii, in care sunt incluse:
- Actiuni sistematice nedrepte de agresiune care sunt puse in aplicare regulat si in mod continuu timp de cel putin 6 luni;
- Tendinta de a dezarma victima, punand-o in situatia de a se simti incapabila de a-si controla activitatea de zi cu zi, lipsind-o de puncte de referinta si stabilitate;
- Deprecierea reputatiei victimei, care poate destabiliza puternic echilibrul psihologic, deteriorarea performantei de lucru atunci cand persoana se gaseste in imposibilitatea de a-si folosi cunostintele si, deci, ajunge a fi supusa riscului de a i se face reprosuri pentru erori care pot dauna firmei, ei insasi sau altor colegi.
In ceea ce priveste companiile, este deosebit de important sa controleze in mod constant riscurile de agresiune, prin monitorizarea si medierea conflictelor.
In privinta victimelor, primul pas este acela de a deveni constient de problema si de faptul ca aceasta nu depinde de greselile lor, asa cum deseori se intampla sa gandeasca o victima a unei agresiuni. Este deosebit de important, ca masura preventiva, sa nu-si investeasca propria viata in locul de munca, fiind foarte util de stiut ca furia, neajutorarea, invinovatirea si disperarea pot fi foarte puternice, si ca un ajutor profesionist poate fi de folos chiar si dupa ce situatia s-a schimbat, deoarece o perioada lunga de hartuire poate prezenta traume care vor rani propria siguranta, precum si stima de sine.
Text: Adelina Gruia