Bunele maniere de azi vs superstitiile de ieri

bunele-maniereNe aflam intr-o societate in continua schimbare, o societate care impune reguli noi si anuleaza credinte vechi si, cu toate ca nu le mai intalnim la fiecare colt de strada, bunele maniere continua sa existe si sa ne caracterizeze pe fiecare in parte. Cu alte cuvinte, bunele maniere ne pun eticheta in fata lumii si reprezinta respectul pe care ni-l purtam si pe care il oferim, totodata, celor din jurul nostru.



Scurta incursiune in Codul Bunelor Maniere

Prima carte care a adus in discutie bunele maniere a fost scrisa in Egipt, in jurul anului 2400 i.Hr., aceasta fiind dovada cea mai clara ca nevoia oamenilor de a se diferentia in societate a existat dintotdeauna. In Evul Mediu, accentul cadea pe miscarile corpului, care erau extrem de importante la vremea respectiva si care traduceau, de fapt, starea spiritului, dar si virtutile si slabiciunile. Ca si astazi, nobletea gesturilor incadra o persoana intr-o anume clasa sociala si exemplifica buna crestere primita. La originile manierelor elegante pe care le urmam in zilele noastre stau scrierile de la curtea regala franceza din vremea regelui Ludovic al XIV-lea, multe dintre acestea nascute din vechi superstitii.

Salutul politicos, semn al neincrederii

Cand doi barbati se intalnesc, se impune un salut respectuos prin strangerea mainii drepte sau prin ridicarea palariei, gest facut cu precadere in fata doamnelor. Gestul firesc de astazi de a strange mana cuiva are la baza, de fapt, suspiciunea. In trecut, barbatii isi strangeau antebratul drept pentru a verifica posibila existenta a unei arme, motiv pentru care stangacii erau prost vazuti in societate. De asemenea, dezgolirea capului isi are originea in vremea turnirurilor, atunci cand invingatorul isi descoperea fata pentru a fi adulat de multime.

Stranutul, pierderea sufletului

Contrar a ceea ce se crede astazi, codul bunelor maniere subliniaza faptul ca, atunci cand cineva stranuta, nu trebuie sa atragem atentia asupra sa prin rostirea cuvintelor „noroc” sau „sanatate”. Aceasta actiune isi are originile in Antichitate, atunci cand medicina era rudimentara si se credea ca stranutul inseamna pierderea sufletului. Astfel, binecuvantarile orale ale celor din jur erau menite sa previna acest fapt, avand, in acceptiunea de atunci, puteri vindecatoare. De asemenea, astuparea gurii cu mana atunci cand cascam are la baza aceeasi superstitie, pierderea sufletului.

Barbatul trebuie sa protejeze femeia

Chiar daca femeile au luptat de-a lungul timpului pentru a obtine egalitate in fata barbatului, iata ca si astazi manierele politicoase impun ca barbatul sa-si pastreze statutul de ocrotitor al femeilor. Acesta trebuie sa mearga pe partea exterioara a drumului atunci cand este insotit de o doamna, sa intre primul intr-un restaurant pentru a-si feri partenera de privirile indiscrete ale curiosilor si tot barbatul trebuie sa urce primul in taxi pentru a evita ca soferul sa-i rapeasca insotitoarea, obicei ce a luat nastere in vremea medievala a curtezanelor si a barbatilor de tip Casanova.

Traditii vechi, reinterpretari moderne

Desi pare greu de crezut, la inceputurile crestinismului, baia era considerata o actiune murdara, motiv pentru care damele se acopereau cu parfumuri fara a se spala in prealabil. In consecinta, barbatii ofereau flori doamnelor tocmai pentru a anihila mirosurile neplacute. In codul bunelor maniere de astazi se impune ca oaspetii sa ramana incaltati atunci cand merg in vizita, gest ce-si are radacinile in aceeasi perioada, motivul fiind cat se poate de evident.

Text: Madalina Manole