Contesa vinurilor romanesti – o poveste despre curaj si surprizele destinului

Contesa vinurilor romanesti – o poveste despre curaj si surprizele destinuluiMihaela Tyrel de Poix este femeia care se afla in spatele celebrelor vinuri Terra Romana si Vinul Cavalerului. Este o femeie eleganta, careia i se vede delicatetea in gesturi, dar careia i se simte puterea de la primele cuvinte pe care le rosteste. Am cunoscut-o la Ceptura, acolo unde se afla plantatiile de vita de vie din care sunt produse vinurile S.E.R.V.E. Povestea sa in lumea vinurilor a inceput in anii ’90, cand viata a luat o cu totul alta intorsatura odata cu intalnirea sa cu contele Guy Tyrel de Poix. Este o poveste despre curaj, despre inventivitate, despre lupta, dar si despre succes, si, mai presus de toate, despre surprizele destinului.

 

Prima intalnire… cu parfum de struguri

Dupa Revolutie, intr-o Romanie zbuciumata, in care noul se lupta ccu vechiul, Mihaela, absolventa de Politehnica, de meserie inginer de telecomenzi feroviare, se hotarase sa nu mai activeze in sistemul de stat si sa isi croiasca un drum al sau, ca liber profesionist. Universul i-a dat o mana de ajutor si i l-a scos in cale pe contele francez Guy Tyrel de Poix, venit in Romania pentru a prospecta piata vinurilor de la noi. Guy facea parte dintr-o familie care detinea un vechi domeniu viticol Corsican, cu o istorie de peste 500 de ani – Domaine Peraldi.

“Meseria mea nu are nimic de-a face nici cu agricultura nici cu viticultura, dar intotdeauna mi-a placut natura, mi-au placut plantele, mi-a placut vinul, pentru ca am trait intr-o casa in care vinul era foarte apreciat si consumat. In momentul in care m-am desprins de viata aceasta de angajat la stat, pentru ca generatia mea asa a cunoscut aceasta zona de activitate profesionala, ca angajat la stat, cand am vrut sa imi iau viata in maini si sa devin independenta, l-am cunoscut pe Guy de Poix care venise in Romania sa vada daca exista vreo sansa sa investeasca in viticultura aici. Trebuie sa vorbesc despre el pentru ca mi-a schimbat viata profesionala, dupa care si viata privata.”, isi incepe Mihaela povestea.

De la vis la realitate

Asa aveau sa se nasca nu doar celebrele vinuri despre care vorbeam, ci si o frumoasa poveste de dragoste, pentru ca Mihaela si Guy aveau sa formeze ulterior o familie. Atunci cand vorbeste depre el, se simte dragostea pe care i-o poarta, dar si o mare admiratie pentru cel care i-a fost timp de doua decenii partener de afaceri, sot, dar mai ales un bun prieten. “Guy a fost un caracter extrem de puternic care a influentat viata multor oameni pe care eu ii cunosc. A venit cu o energie debordanta, cu multe idei si cu un curaj extraordinar. In Romania anului 1993, de-abia iesita din comunism, in urma unei informatii extrem de succinte pe care o citise in Atlasul Mondial al Vinurilor scris de Hugh Johnson in 1987. In acest atlas scria foarte mult despre toate tarile producatoare de vinuri, in afara de Romania care avea mai putin de un sfert de pagina. Despre Romania mentiona faptul ca in mod cert exista un potential viticol deosebit aici, dar din pacate nu dispunem de informatii despre aceasta zona, din cauza comunismului. Ca urmare a acestei informatii succinte, Guy a avut curiozitatea si curajul sa vina sa vada despre ce este vorba. L-a intrigat si a fost impresionat la inceput de diferenta de nivel de trai si de tot ceea ce se putea vedea la suprafata, dar si de similitudinile dintre societatea romaneasca si cea frantuzeasca, in pofida stadiilor de evolutie diferite.”

Am intrebat-o cum a reusit acest om aparut din intamplare in viata sa o convinga sa porneasca in aventura vietii ei alaturi de el. ”N-a fost greu sa ma convinga, pentru ca eu eram in acel moment freelancer si incercam sa imi croiesc un drum, uitasem complet de pregatirea mea profesionala tehnica, imi foloseam cunostintele acumulate in perioada de gradinita si de scoala, stiam foarte bine engleza si franceza, lucru care m-a ajutat. Chiar as vrea sa recomand tuturor mamicilor sa isi duca copiii sa invete limbi straine, este foarte important. Imi cautam deci un serviciu stabil si printre clientii mei a aparut Guy, care dintre toti a fost cel mai hotarat si cel mai persuasiv din punct de vedere al investitiei pe termen lung. Si nu vorbesc aici de investitia in bani, ci de investitia personala. A fost evident ca el intentioneaza sa se implice complet in acest business. Fapt care pe mine m-a facut sa abandonez celelalte contracte pe care le aveam, sa ma implic si eu la randul meu 100% in aceasta aventura, pentru ca a inceput ca o aventura. Am inceput sa lucram in garajul casei mele unde eu aveam un mic birou, ne-am dezvoltat incet, incet. Pana cand am gasit Ceptura, a durat aproape un an de zile. Noi am inceput in 1993 si in Ceptura am ajuns in toamna lui 1994. In momentul in care am gasit Ceptura si am gasit feteasca neagra, acela a fost intr-adevar declicul si ceea ce l-a facut pe Guy sa se hotarasca sa si investeasca.”

Drumul anevoios printr-un taram neexplorat…

Si uite asa a aparut compania S.E.R.V.E, care s-a dezvoltat in timp, ajungand acum sa detina 116 hectare de vie in Dealu Mare si la Colceag, sa aiba 57 de angajati si o cifra de afaceri de 3.500.000 euro, producand 800.000 de sticle de vin pe an. Dar drumul pana aici nu a fost usor. La un moment dat, cei doi antreprenori au fost pe punctul de a renunta. ”Totul era in transformare. Nu era la fel de pe-o zi pe alta, legislatia era fie arhaica, fie inexistenta, noi eram niste pasari rare pentru ca eram singurii investitotri privati din viticultura, eram si singurii straini in viticultura, drept pentru care atrageam putin atentia. N-a fost simplu, La un moment dat, in ‘98-‘99 eram aproape sa renuntam si ne-am dat un termen de 2 ani de zile sa redresam situatia. Functionam pe piata romaneasca, insa posibilitatea de dezvoltare era redusa. Consumatorul inca nu era educat sau noi eram mult prea avangardisti fata de consumator. Ne concentram foarte mult pe export, unde concuram cu toti producatorii din ceea ce numim noi Lumea Noua, care veneau cu vinuri extrem de corecte, dar foarte ieftine, ceea ce noi in Dealu Mare n-am putut si nu vom putea face, nu vom putea concura la preturi. Incercam sa concuram la calitate. Drept pentru care, 80% din businessul nostru era axat pe export. In momentul in care unul dintre clientii nostri a optat pentru un furnizor cu 2 centi mai ieftin, noi am pierdut o piata de 300 000 de sticle si am fost pe cale sa inchidem portile. Din fericire, actionariatul a facut o infuzie de capital si, din fericire, am reusit sa reorientam businessul catre piata locala, pentru ca intre timp si piata romaneasca incepuse sa se dezvolte si sa poata absorbi vinuri de genul celor pe care le facem noi.”

Roadele unei vii, mostenirea mai multor generatii

Vizitand locurile in care se produc vinurile S.E.R.V.E., vazand toata tehnologia de care dispun si atentia care se acorda pregatirii fiecarui tip de vin, dar si degustandu-le, am inteles ca pentru familia de Poix calitatea nu este o vorba in vant, aruncata pentru a-si promova produsele sau pentru a face o impresie buna, ci este un lucru la care tin cu adevarat, este fundamentul afacerii lor. ” Bautorul de vin este prin definitie un om curios, isi doreste intotdeauna sa incerce lucruri noi, dar este si un consumator fidel: atunci cand i-a placut un vin, nu il uita. Stim ca daca facem lucruri bune si continuam sa le facem asa cum ne-am obisnuit consumatorii, n-o sa ni-i pierdem, chiar daca oferta s-a diversificat. Vreau sa stabilizez si sa dezvolt S.E.R.V.E. astfel incat in momentul in care va trebui sa predau stafeta generatiei urmatoare, sa pot sa imi petrec timpul fara sa ma gandesc la ceea ce am lasat in urma. Sa fiu sigura ca stafeta aceasta este preluata frumos si dusa mai departe. Este o afacere de familie prin definitie, asa am inceput-o si asa imi doresc sa ramana pentru generatia care vine dupa mine.”

Mihaela Tyrel de Poix isi imparte acum activitatea intre Romania si Corsica, insa spune ca Romania ii ocupa 70% din timp. A ramas sa conduca singura afacerea sau, mai bine-zis, sa se ocupe de cel de-al treilea copil al sau, cum isi alinta compania. Se vede ca in tot ceea ce face incearca sa pastreze vie memoria sotului sau. In cinstea lui a creat Cuvee Guy de Poix, un vin special, cu personalitate, in editie limitata, care imprumuta din caracterul celui care i-a dat numele. ”Am invatat de la Guy vizunea pe termen lung, inventivitatea. Se intampla sa ma aflu in fata unei probleme pe care nu o pot rezolva prin solutia clasica, conform experientelor si cunostintelor acumulate. Atunci ma uit la ea din alt unghi si imi dau seama ca de fapt exista cu totul alta solutie care chiar functioneaza, la care nu pot ajunge decat intrebandu-ma ce ar fi facut Guy in situatia asta?”.

TONICA: Cum este lumea vinurilor pentru o femeie?

Din ce am intalnit in cei peste 20 de ani de lucru in aceasta zona, cred ca vinurile nu pot exista fara femei. Pentru ca femeile stiu sa le deguste, stiu sa le faca bine si le apreciaza. Se pare ca 80% dintre achizitiile de vinuri in Europa sunt facute de catre femei. Femeile sunt cele care cumpara vinuri pentru familie, pentru diverse ocazii. Si parerea mea este ca femeile au si insusirile naturale de degustator, pur si simplu, nativ, sunt mai bune degustatoare decat barbatii.

Contesa vinurilor romanesti – o poveste despre curaj si surprizele destinuluiT: Ce provocari aduce antreprenoriatul atunci cand esti femeie in lumea businessului?

Sa fii bagata in seama, sa nu se considere ca esti anexa cuiva sau ca esti acolo din alte motive decat acela ca esti capabila sa duci un business in spate. Cred ca o femeie trebuie sa fie mult mai riguroasa, mult mai competenta decat un barbat aflat in aceeasi pozitie. Ne trebuie mai multa energie si trebuie sa ne implicam mai mult decat un barbat pentru a obtine rezultate similare.

T: Ce ar trebui sa stim atunci cand alegem un vin?

Ar trebui sa stim pentru ce il alegem. Il putem alege pentru o petrecere intre fete, pentru un pranz in familie, pentru un gratar sau pentru un eveniment deosebit. Sa avem grija pentru ce urmeaza sa il consumam. Intotdeauna daca vrem ca un vin sa se potriveasca bine unui fel de mancare in afara de desert este bine sa fie un vin sec. Fiecare fel de mancare sarat care merge cu un vin dulce este foie gras. In rest nu as recomanda sa se consume vin dulce la masa. Daca dorim sa mancam peste sau carne alba usoara, ar trebui sa alegem un vin alb. Daca vrem sa mancam gratar din carne rosie, porc sau vita ar trebui sa ne orientam catre un vin rosu.

T: Ne puteti face o asociere intre vinurile pe care le aveti dumneavoastra in portofoliu si un preparat sau o ocazie?

As vrea sa fac o asociere care sa va surprinda. Foarte greu este sa asociezi un vin cu un desert. In general un desert merge fie cu un vin dulce, ceea ce noi nu facem, fie cu o sampanie, ceea ce noi nu facem. Lucrul acesta m-a preocupat foarte tare si am constatat de curand ca la un desert de ciocolata neagra, nu foarte dulce, merge foarte bine un vin rosu evoluat cum ar fi un Cuvee Alexandre sau chiar un Cuvee Guy de Poix, cu toate ca nu este o recolta la fel de veche, este un vin care ar suporta o ciocolata. De asemenea, in general se considera ca pentru branzeturi nu se potrivesc decat vinurile rosii. Dar noi nu stim ca de fapt, mai multe vinuri albe se potrivesc cu branzeturi decat vinurile rosii. As asocia o branza de capra cu un Cuvee Amaury sau cu un Milenium Alb.

T:Un mesaj pentru cititoare…

Sa aiba incredere in ele, daca iti doresti foarte tare, nimic nu este imposibil, absolut nimic.

Text: Bianca Badescu

Nota pentru articolul «Contesa vinurilor romanesti – o poveste despre curaj si surprizele destinului»:5.00/ 5 (2 voturi)