Despre teatru, ratiunea de a exista (II)

Despre teatru, ratiunea de a exista (II)Acum aproape 40 de ani, actrita Cezara Dafinescu a primit primele aplauze pe scena Teatrului National. Timpul se scurge, insa amintirile raman vii si fierb in sufletul fiecarui om. Realizarile, atat cele profesionale, cat si cele personale, sunt cele care ne ajuta sa valsam prin viata, iar aplauzele, ooo, Doamne, ele nu se uita niciodata, rasuna pe vecie.

Optimismul si concentrarea pe partea plina a paharului o caracterizeaza pe artista Cezara Dafinescu… luati exemplu!

Astazi e ziua ta… 4.08.2010

Destinul meu, teatrul

Una dintre marile doamne ale scenei si filmului romanesc, care ne incanta de peste 40 de ani cu frumusetea si talentul sau, isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Ii uram „La Multi Ani!” (red.)

“A mai trecut un an… Am mai desprins o fila din calendar… Inca din copilarie, ziua mea era foarte importanta pentru mine si intreaga familie. Fara sa-si dea seama, cei dragi ma indreptau spre… destinul meu – TEATRUL! Mama si bunica pregateau petrecerea cu mare fast! Eu eram printesa, imbracata mereu  cu rochii frumoase, iar  prietenii mei, printi, curteni. Erau, pe masura trecerii timpului, tot mai multi prieteni in jurul meu! Acum  stau singura, cu un pahar de sampanie, impresurata de amintiri, si incerc sa-mi fac un mic  “bilant”!

Rand pe rand, imi trec  prin fata ochilor clipele frumoase (pe cele urate le-am uitat), oameni dragi care s-au perindat prin viata mea si m-au facut sa inteleg cate ceva din „menirea mea” pe acest pamant (suna cam … pompos, nu-i asa?). Ma intreba cineva, daca as alege trei momente importante din viata mea, care ar fi acelea ?! Nu stiu! Chiar numai trei?! Mi-ar fi greu sa aleg. Poate, prima zi de facultate, cand am recitat o poezie?!

Primul spectacol

Poate primul spectacol pe  scena MARELUI NATIONAL, acum aproape 40 de ani, cand am primit primele aplauze?! Poate bucuria unui film reusit?! Aplauze… aplauze… aplauze!!!  Imi dau seama ca aplauzele si caldura publicului au fost foarte importante pentru viata mea! Si faptul ca, de ani de zile, voi nu ma uitati si-mi trimiteti aplauze inseamna enorm! Dar parca acum, stand singura, in tihna camerei, alaturi de felia de tort si o muzica draga, imi dau seama ca totusi cele mai frumoase momente le-am trait cu familia!

Dupa o viata de zbucium si realizari pe scenele tarii, clipa cea mai frumoasa e tot atunci cand… tii in brate un copil! Si eu am fost privilegiata… am tinut in brate de trei ori  cate un copil!  Intai, la o varsta frageda, mi-a umezit privirea si sufletul mogaldeata pe care o strangeam la piept, RALUCA – fiica mea iubita… Apoi, nepretuitii mei nepoti, ANDREI si PETRU, care, pe rand, strangandu-i la piept, mi-au inseninat clipele… O viata de om… o viata cu clipe frumoase… Pe care sa le alegi?!

Dar clipele frumoase pe care mi le dau oamenii intalniti pe strada, la intamplare, si care,  strangandu-ma de mana, imi ureaza „numai bine”? Privind in jur… imi dau seama acum ca replica mea preferata din teatru, „EU  M-AM NASCUT SPRE A IUBI, NU SPRE A URI” (Antigona – rol pe care, de altfel, nu l-am jucat), mi-a calauzit pasii! In viata nu exista bine sau rau, totul e alegere. Si eu sunt sigura ca am ales bine! Am ales cu inima… si inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste!

ASTAZI E ZIUA TA… 4.08.2011

Redactia: „Vesela sau trista, ingenua sau perversa, a fost trup si suflet in personajele care i-au marcat cariera. Dincolo de frumusetea  sa naucitoare, Cezara Dafinescu are har. Si-a  transformat meseria intr-o pretioasa bijuterie.  Astazi isi sarbatoreste ziua de nastere. La multi ani!”

C. D. – Cand dupa ani de zile in care familia ti-a fost alaturi cu dragoste, cand ea, familia, a fost oaza ta de liniste si caldura, cand destinul ti-i ia pe cei dragi, sarbatorile devin din ce in ce mai greu de suportat! Asa se intampla de Paste, de Craciun, cand iti lipsesc chipurile celor ce au plecat, dar mai cu seama iti este greu sa te afli singur atunci cand mai adaugi un an in colanul vremii. Dar, cu cat oamenii inainteaza in varsta, cu atat spiritul lor devine mai suplu, mai cald. S-ar zice ca, pentru spirit, timpul este o dimensiune… a intineririi! In linistea singuratatii mele, fiecare zi pare scurta pentru toate gandurile, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc sau recitesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.

Ochii care nu se vad se uita!

Viata nu inseamna a trai, ci a sti pentru ce traiesti… daca o iubesti, si viata te va iubi  pe tine. Acum, cand nu mi-a mai ramas decat munca, m-am aruncat cu disperare in noi proiecte. Spectatorii mei ma pot urmari la teatru, la televiziuni, in filme mai vechi si mai noi! Am adunat un buchet de vise din miezul  florilor  de la marginea  sufletului  meu si acum incerc sa-l daruiesc! Incerc sa fiu in fiecare dimineata cu cate un mic semn in sufletele admiratorilor mei, pentru ca stiu ca departarea, ca si moartea, reduce treptat intensitatea  legaturilor sufletesti, sfarsind in uitare.

In definitiv, „ochii care nu se vad  se uita“, nu ?! Si pentru ca mereu am fost optimista si am incercat sa vad partea plina a paharului, vreau sa le reamintesc  admiratorilor mei  cateva ganduri  despre viata, culese de aiurea, dar care m-au ajutat si, poate, le vor fi si lor de folos: “VIATA E O SANSA, NU O LASA SA TREACA – VIATA E BUCURIE, GUST-O DIN PLIN, VIATA E DRAGOSTE, BUCURA-TE DE EA!

FII  ASTFEL INCAT  SA  O  MERITI.

Text: Ruxandra Raica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *