Este infidelitatea o nevoie primara?

Este infidelitatea o nevoie primara?„La Rochefocauld: dragostea este asemeni febrei; nu le putem stapani pe nici una si nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.” 

Cred in aceasta rubrica. Ea se adreseaza tuturor varstelor. Parte din ea este izvorata din propria experienta, completata cu lecturi si discutii cu oameni mai tineri, mai maturi, care iubesc, sunt iubiti, au experiente de viata fericite sau mai putin fericite, dar care merita sa traiasca frumos povesti de dragoste si sa nu renunte la sperante.

Infidelitatea cred ca poate fi considerata un fenomen in randul oamenilor. Probabil suna cam brutal si multi dintre dumneavoastra ati putea simti repulsie la aceasta afirmatie, insa nu sunteti de condamnat. Exista si persoane care nu au cunoscut aceasta senzatie sau acest sentiment (daca pot sa-i spun asa) al infidelitatii, in ciuda faptului ca este aproape imposibil sa nu fi avut macar odata in viata un mic, un cat de mic instinct sau gand care sa creeze tentatia de a incerca “gustul” infidelitatii. De ce? Pentru ca natura umana este construita intr-un fel anume si are radacini adanci in formele primitive de existenta a omului si, vrem, nu vrem, se manifesta instinctiv, insa tot natura umana are capacitatea de a-si reprima aceste instincte sau de a le lasa sa zburde. De aici incolo vorbim de capacitatea fiecaruia dintre noi de a gestiona impulsurile, dorintele sau nevoile propriei persoane.

As spune ca infidelitatea este determinata de stilul de viata, de mediul social in care traim, de relatiile interumane, de o stare de fapt (relatii conjugale, reactii de razbunare sentimentala), de necesitate si de un anume instinct oarecum primar.   

Aventurile extraconjugale sunt cele mai frecvente manifesari ale infidelitatii. Mai mult decat atat, nu tin cont nici de legislatii brutale, dure. Sunt civilizatii in lume in care infidelitatea este pedepsita cu moartea. Si ce daca? Infidelitatea nu moare niciodata. Se pare ca suntem infideli din instinct si atat timp cat cuvantul “infidelitate” implica 99% sex, instinctul asta nu e usor de stapanit. Iti trebuie mult antrenament astfel incat partea cerebrala a creierului tau sa castige de fiecare data in fata impulsului biologic. Culmea este ca impulsul asta produce niste reactii care te indeamna sa-ti doresti relatii cu alti parteneri chiar si in momentul in care esti indragostit si se presupune ca nu mai ai ochi pentru altcineva.

Sunt persoane care traiesc la intensitate maxima momentul infidelitatii, stimularea fanteziei sexuale si nu numai atinge cote nebanuite pentru unii si se simt excitati sexual numai la gandul ca vor pune in practica acest fapt.

Infidelitatea apare si din nevoia de a te simti dorit/a, apreciat/a, din nevoia de a regasi pasiunea care s-a pierdut langa cineva si din nevoia de a te simti important/a. Toate astea cer satisfactie cumva. Lipsa de afectiune dintre parteneri, de comunicare, de intelegere, absenta disponibilitatii unuia dintre parteneri, satisfacerea fanteziilor sexuale, pierderea intimitatii dintre parteneri duc la favorizarea infidelitatii.

Exista si infidelitate din interes. Tipul acesta de infidelitate il practica persoanele (indiferent de sex) care urmaresc un anumit interes – satisfacerea unor necesitati sexuale sub o forma conditionata sau atingerea unui scop, unei tinte anume.

As spune ca fidelitatea este o optiune, o alegere voluntara. Infidelitatea cred ca, genetic vorbind, o avem ascunsa undeva in ADN-ul nostru si nu asteapta decat sa fie bagata in seama.

Nu trebuie neaparat sa fii casatorit ca sa fii infidel/infidela. Indiferent de tipul de relatie in care suntem implicati (conjugala sau de iubire), atunci cand te duci si la “alta casa”, inseamna ca ai niste motive. Poate fi un semn ca relatia ta are nevoie de o revizie generala si sunt sanse sa inceapa o perioada nefasta. Trebuie sa incepi sa-ti pui problema daca infidelitatea va rezolva intr-un fel problemele aparute in relatia ta de cuplu (sunt sanse mari sa nu… zic eu) si sa nu incerci sa lasi lucrurile sa mearga de la sine pentru ca un divort sau o despartire pot sta la capatul tunelului. Incearca sa nu fii subiectiv/subiectiva si sa-ti accepti cat mai curand motivele reale care te-au impins la infidelitate si, bineinteles, rezolva ecuatia. Nu lasa infidelitatea sa-ti rezolve problema fiindca nu o va face in favoarea ta. Simti ca nu te descurci si nu-ti gasesti echilibrul? Nu e nicio rusine sa apelezi la un terapeut. Un psiholog te poate indruma si ajuta sa vezi lucrurile la modul corect si realist pentru tine, astfel incat sa poti reveni pe drumul tau.

Rutina intr-o relatie poate fi unul dintre cei mai periculosi “agenti” ce duc la infidelitate, iar daca amandoi constientizati acest lucru, e foarte bine pentru ca puteti sa va salvati cu adevarat relatia de cuplu. Recunoasteti amandoi ca relatia are nevoie de efort sustinut din partea voastra pentru a redeveni ce a fost la inceput.

Daca infidelitatea a fost recunoscuta de unul sau de ambii parteneri, vorbiti despre asta si iertati fiecare celuilalt fapta comisa. Ultimul lucru, dar poate cel mai important: uitati amandoi de infidelitate si mergeti mai departe… daca vreti, intr-adevar, sa mergeti mai departe!



Text: Vladimir Toma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *