Forme de meningita si proceduri de tratare

Forme de meningita si proceduri de tratareMeningita este cea mai frecventa si mai importanta infectie a sistemului nervos central, avand un risc de evolutie letala sau de vindecare cu sechele importante si necesita un diagnostic si tratament de urgenta in cele mai multe cazuri.

 

Evolutia este variabila, de la vindecare spontana pana la deces.

In mod teoretic, orice agent patogen poate determina meningita. Practic, cele mai multe cazuri de meningita sunt produse de virusuri, pe primul loc situandu-se enterovirusurile.

Meningitele fungice apar in contextul unei depresii imune, fungii fiind prin excelenta germeni conditionat patogeni. Acesti agenti patogeni sunt distribuiti ubicuitar in mediu, calea de transmitere este, de cele mai multe ori, respiratorie, dar pot fi colonizate initial si mucoasele digestive sau genitale. Riscul este mai crescut pentru persoanele care prezinta afectiuni ce determina scaderea capacitatii de aparare (diferite neoplazii, tratamente cortizonice, SIDA). In absenta capacitatii de aparare a organismului, ciupercile capata veleitati invazive si trec de la colonizarea de suprafata la forme sistemice. De asemenea, scaderea capacitatii de aparare determina manifestari clinice putin exprimate, cu debut progresiv, simptome care se suprapun celor ale bolii de baza. Sindromul meningean nu este intens, afectarea encefalitica lipseste de obicei si pot aparea in diferite manifestari neurologice cum ar fi paraliziile de nervi cranieni, convulsiile.

Tratamentul este dificil de efectuat pentru ca medicamentele antifungice nu prezinta o patrundere buna la nivelul spatiului subarahnoidian, sensibilitatea fungilor este redusa fata de medicamentele administrate, iar boala survine pe un teren imunodeprimat. Durata de administrare este lunga, in general de aproximativ 6 saptamani.

 

Tipuri de meningite:

  • Meningita cu virus herpetic reprezinta pana la 3% din totalul cazurilor de meningita aseptica. De obicei, meningita cu virus herpetic are o evolutie autolimitata, cu febra, cefalee, fotofobie si care dureaza aproximativ o saptamana. Spre deosebire de encefalita herpetica, meningita herpetica determina foarte rar complicatii neurologice. Cel mai frecvent, meningita herpetica se asociaza cu infectie genitala primara.
  • Meningita limfocitara benigna are, de cele mai multe ori, o evolutie favorabila. Complicatiile sunt rare: miocardita (care este diagnosticata de cele mai multe ori pe EKG), artrite la nivelul articulatiilor mici ale mainilor, orhite care, de obicei, sunt unilaterale. Ca in majoritatea meningitelor virale, nu exista terapie etiologica. Tratamentul patogenic se bazeaza pe medicamente antiinflamatoare (nesteroidiene in cazurile foarte usoare sau corticosteroizi in cazurile mai severe sau cu complicatii).
  • Meningita meningococica este o forma de meningita cu evolutie severa, de obicei letala in absenta tratamentului si care prezinta un risc de sechele importante. Este produsa de Neisseria meningitidis, care este o bacterie cu sensibilitate buna la antibiotice, inclusiv peniciline, cefalosporine, fluorochinolone. Meningita meningococica poate fi gasita in toate zonele geografice. Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav sau de purtatorii sanatosi, care prezinta bacterii la nivelul faringelui. Acestia din urma prezinta un important rol epidemiologic.
  • Meningita cu Staphylococcus aureus are o evolutie foarte severa si este posibila la orice varsta. Exista stafilococi care colonizeaza in mod normal unele regiuni ale organismului: majoritatea copiilor si un numar important de adulti (pana la 50%) prezinta colonizare cu stafilococ auriu coagulazo-pozitiv la nivelul mucoasei nazale. De asemenea, acesti stafilococi pot fi intalniti si la nivelul faringelui, pe mucoasa tractului intestinal sau pe mucoasa conjunctivala. Stafilococii se pot transmite pe cale aeriana, digestiva sau pe cale tegumentara, prin contact direct sau prin contact indirect prin intermediul obiectelor contaminate.
  • Meningita urliana este o meningita virala cauzata de infectia cu virusul urlian. Meningita reprezinta una din infectiile extrasalivare pe care le poate determina acest virus. Meningita poate aparea in cursul evolutiei infectiei urliene sau poate sa reprezinte singura manifestare a acesteia. Tabloul clinic nu prezinta caracteristici specifice fata de celelalte meningite virale.
  • Meningoencefalita cauzata de pneumococ are o evolutie severa, de cele mai multe ori letala in absenta tratamentului sau cu risc de sechele importante dupa vindecare. Pneumococul este raspandit in toate zonele geografice. Sursa de infectie este strict umana, fiind reprezentata de bolnavii acuti sau cronici (infectii respiratorii de cai aeriene superioare sau inferioare) sau de purtatori asimptomatici. Calea de transmitere este aerogena prin picaturi de saliva contaminate.
  • Meningita pneumococica afecteaza mai mult pacientii in varsta fiind mai rara la copii. In unele cazuri, meningita poate fi consecutiva unei infectii de vecinatate, cum ar fi o infectie sinuzala, otogena sau un abces cerebral. Acestea pun mari dificultati in cursul tratamentului, pentru ca infectia primara poate fi sterilizata cu dificultate. Tratamentul antibiotic asociaza, de cele mai multe ori, doua antibiotice administrate in doze crescute si trebuie instituit cat mai rapid de la debut. Durata tratamentului este de aproximativ doua saptamani, avand in vedere riscul persistentei unor focare de infectie necontrolate de antibiotice.

 

Text: Dr. Adelina Gruia, med. sped. medicina de familie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *