Mihaela Bilic: „Puii nu mai sunt crescuti cu iarba si rame nici la tara, mananca tot concentrate” – partea a II-a

foto-interviu-partea-a-doua_resultNutritionistul Mihaela Bilic explica in partea a II-a a interviului pe care ni l-a oferit de ce parintii ar trebui sa alterneze tipurile de carne in alimentatia copiilor, chiar daca acestia fac o pasiune pentru preparatele din pui, dar si care este cantitatea de zahar pe care un copil nu ar trebui sa o depaseasca intr-o zi.



TONICA: Foarte multi copii prefera sa manance carne de pui, iar parintii sunt speriati de puiul din comert, despre care stiu ca este plin de antibiotice si de hormoni, asa ca incearca sa descopere produse bio sau sa cumpere pe cat posibil de la tarani. Care este alegerea cea mai buna?

Mihaela Bilic: In primul rand, a face anumite pasiuni alimentare poate mai degraba sa duca spre o carenta in organism. Un copil trebuie sa manance cat mai diversificat: cascaval, lapte integral, ficatei, peste, de orice fel ar fi, carne de toate tipurile etc. Asa cum nu trebuie sa fugim de porc si sa mancam numai pui. Extremismul alimentar nu face bine in niciun context.

Cat despre carnea de pui, acolo nu este vorba despre hormoni in sine, ci despre o alimentatie intensiva cu soia administrata pasarilor, iar soia in sine secreta un anumit tip de hormon. In acest context, este important sa variem tipul de carne din farfurie si sa fim atenti la ceea ce alegem. Haideti sa fim seriosi, intr-un supermarket vezi ca sunt categorii diferite, te uiti la culoare, te uiti la pret. Intotdeauna pretul va reflecta cheltuielile pe care le-a presupus cresterea respectivului animal. Cel mai important este, pana la urma, ca mama respectiva sa gaseasca producatorul de carne pe gustul ei, altfel picam intr-un idealism absurd. Cum ar fi in anul 2016 sa cautam metode de crestere neintensive? Este aproape utopic. Puii nu mai sunt crescuti cu iarba si rame nici la tara, mananca tot concentrate, pentru ca si taranii apeleaza la ele. Daca hrana este intensiva, nici macar nu conteaza atat de mult daca sunt crescuti in curte, in aer liber.

Si in cazul carnii de peste, multi parinti considera ca este mai bine sa consume peste oceanic, nu de crescatorie.

A nu manca peste de doua ori pe saptamana este mai grav decat a manca peste o data pe luna, dar oceanic. Este important sa mancam de doua ori pe saptamana, indiferent daca asta inseamna ton in conserva sau peste congelat. Beneficiul pe care il are asupra sanatatii noastre si tipul de nutrienti continuti de peste sunt elemente mult mai importante decat a manca pe criteriul „daca nu este salbatic, nu il mananc”. In peste avem un aliat si un tip de grasime pe care nu-l gasim in alte tipuri de alimente. Trebuie obligatoriu sa faca parte din alimentatia saptamanala nu numai a unui copil, ci a oricui.

Mancarea de tip fast-food este o alta sperietoare pentru parintii care ajung sa le interzica micutilor sa puna gura pe asa ceva. Este interdictia cea mai buna metoda prin care poti face un copil sa inteleaga de ce nu este bine sa manance anumite alimente?

Si aici lucrurile trebuie vazute tot prin prisma bunului simt si relativizate. Este adevarat ca tot ce vine congelat din strainatate si reprezinta produsele clasice pentru un lant de fast-food, asupra carora nu poti sa intervii, inseamna si ingrediente nefiresti. Un exemplu este siropul de porumb imbogatit cu fructoza, care a facut din America o natie de obezi. Este un banal amidon din porumb imbogatit cu fructoza, care produce in organism obezitate, afecteaza ficatul, face steatoza hepatica, creste colesterolul. Dar exista si lanturi de tip fast-food care folosesc produse clasice. Adica intr-o chiftea de carne, in burger, nu este niciun pericol, pana la urma il poti face si acasa. Si in cazul saormei, vorbim despre bucati de carne, cu cartofi, cu niste maioneza sau ketchup. Nici aici nu este ceva dramatic. Numai ca, daca mergem la fast-food impreuna cu copilul, o data pe luna, trebuie sa punem accentul pe amuzament, pe ideea de joaca, si sa folosim, odata ajunsi acolo, manipularea pozitiva. Ca adulti, nu-i spunem ca este interzis, ci incercam sa desfiintam produsul prin exemplul personal. Ii spunem ca nu ne place, ca nu are gust, ca era mai bun cel facut acasa. Putem crea, prin mimetism, scaderea atractiei pentru un astfel de produs. Din pacate, in cazul multor alimente, noi le cream o aura de interzis si aia este mai atragatoare decat produsul in sine, care e banal. Nu simturile noastre sunt de vina, ci creierul nostru, pentru ca le pune intr-un context anume.

In ceea ce priveste zaharul rafinat, exista o cantitate orientativa pe care un copil ar fi indicat sa nu o depaseasca intr-o zi?

In primul rand, nu exista variante de zahar mai bune sau mai rele. Nici zaharul brun nu este o varianta mai buna. Mierea chiar este mai rea decat zaharul. Si atunci trebuie sa le iei ca atare: agentii de indulcire sunt toti la fel, calorii goale. Zaharul devine insa cu adevarat o problema atunci cand un copil incepe sa manance mai multe dulciuri in loc de mancare. Totul este o chestie de cantitate, iar un copil nu trebuie sa consume mai mult de 4-6 lingurite de zahar intr-o zi. Un copil trebuie sa manance cat mai putine lucruri ambalate, pentru ca asa avem controlul asupra cantitatii de zahar pe care o consuma. Cu siguranta, este mai bine sa-i faci tu clatite, orez cu lapte, gris cu lapte, chec sau placinta decat sa-i dai biscuiti din comert, pentru ca macar ingredientele vor fi facute cu grasimi de calitate, cum este untul. Daca mancam zahar in doze decente, la fel si ciocolata, nu este o tragedie. Trebuie gasite, mai ales in cazul copiilor, acele produse despre care stim ca fac raul cel mai mic. Adica sa stim ca o ciocolata cu lapte, simpla, este de preferat unui biscuit cumparat din magazin. Ciocolata contine acel bob de cacao, care aduce lucruri valoroase in organism. Dar multa lume spune ca nu e bine sa manance ciocolata, mai bine biscuiti. Si asa ajunge copilul sa consume paine cu ulei de cocos. Idealismul nostru este cel care ne saboteaza de multe ori.abc-de-nutritie-bilic-mockupfundal_result

In cartea pe care ati lansat-o recent, „Abc de nutritie”, ati incercat sa explicati pe intelesul copiilor ce inseamna o alimentatie echilibrata. De ce considerati ca este importanta o educatie in acest sens in ceea ce-i priveste pe romani, in general, nu numai pe copii?

Am scris „Abc de nutritie” pentru ca si parintii sa renunte la ideile preconcepute sau la lucrurile pe care doar cred ca le stiu. Si asa facem niste greseli care sunt mai grave decat daca am fi cu totul neinformati. Prea putini stim ca a inlocui grasimile animale cu cele vegetale este foarte rau, mai ales ca exista si la noi acest trend al alimentatiei vegane. Laptele trebuie sa fie consumat integral, pentru ca in comert poate avea maximum 3,5 % grasime, iar ceea ce gasim in grasimea din lapte, nu gasim in alt produs. Este important de stiut ca exista categoria alimentelor de baza, cum sunt carnea, laptele, pestele, ouale, painea, si alimente facultative, de tipul mezeluri, cascaval, biscuiti etc. In acest context, ponderea in alimentatia copilului trebuie sa fie 80% mancare clasica si 20% alimente ambalate. Totul este o chestie de cantitate, diversitate si bun simt.

Citeste aici prima parte a interviului oferit de medicul nutritionist Mihaela Bilic, in care vorbeste, printre altele, despre regulile alimentare de care parintii trebuie sa tina cont ca sa aiba copii sanatosi.

Text: Oana Baltoc

Sursa foto: Marius Baragan