Unora le place atat de mult sa faca sex, incat, daca ar putea, l-ar face si in timp ce mananca, conduc sau in timp ce dorm. Desi pare amuzant, sunt si incidente: sexomnia sau sexul in timpul somnului nu este o gluma sau o inventie, ci este o afectiune serioasa care ii determina pe oameni sa aiba un anumit comportament sexual in timp ce dorm.
Aceasta tulburare a somnului a fost diagnosticata pentru prima data in anul 1996 de catre doctorul Colin Shapiro din Toronto, iar de atunci cercetatorii o studiaza incontinuu, dat fiind faptul ca procentul celor care sufera de sexomnie este peste 8% si creste in continuare.
Ce presupune sexomnia?
Comportamentul sexual in timpul somnului difera de la gemete explicite, atingeri erotice si pana la masturbare, hartuire sexuala sau chiar viol. Aceasta afectiune nu este intentionata si nu poate fi anticipata sau controlata de bolnav. Pe termen scurt, sexomnia nu este o problema grava, insa netratata si in legatura cu somnambulismul poate deveni periculoasa si un pericol public, deoarece persoana sexomniaca isi poate manifesta comportamentul si in afara propriei locuinte.
Au existat cateva cazuri de sexomniaci acuzati de viol, care au fost achitati pe motiv ca totul s-a petrecut in somn si in mod inconstient. De cele mai multe ori, subiectii sufera si de alte “terori” in timpul noptii: mancatul, bautul, vorbitul, trezirile bruste sau cosmarurile repetate. Cel mai frecvent, sexomnia este intalnita in randul barbatilor adulti, care au un istoric familial al acestei afectiuni.
Ce simptome are sexomnia?
Semnele care tradeaza existenta sexomniei nu sunt foarte clare, de cele mai multe ori sexomnia fiind catalogata drept un “accident”. Aceasta afectiune poate fi declansata de consumul excesiv de alcool, droguri, oboseala cronica, insomnie sau stresul cotidian. De asemenea, lipsa activitatii sexuale sau indeplinirea unor fantezii sexuale pot deveni potentialii declansatori ai sexomniei.
Pentru a depasi acest comportament sexual este indicat sa apelati la ajutor de specialitate. Pentru cazurile mai serioase, tratamentul medicamentos (antidepresivele) sau terapiile comportamentale pot reprezenta o modalitate de vindecare.
Text: Alexandra Lupu