Sănătate

Boala Lyme: ce este și cum poate fi prevenită

În ultimii ani, tot mai mulți români au început să audă de „boala Lyme”, o afecțiune care pare să fi devenit sinonimă cu frica de căpușe. Din parcuri și grădini, până la munte și litoral, frica de a fi mușcat de o căpușă s-a transformat într-o adevărată psihoză urbană. Dar cât este realitate și cât este mit? Ce este, de fapt, boala Lyme? Cum se transmite? Ce simptome are și, mai ales, cum poate fi prevenită?

7 minute timp de citire
Share on Facebook Share on WhatsApp


boala lyme

Ce este boala Lyme?

Boala Lyme este o infecție bacteriană cauzată de „Borrelia burgdorferi”, un tip de spirochetă (bacterie spiralată). Numele bolii vine de la orașul Lyme din statul Connecticut, SUA, unde au fost documentate primele cazuri în anii 1970. Boala este transmisă în principal prin mușcătura de căpușă infectată din genul Ixodes – cunoscută popular ca „căpușa de cerb”.

Conform Centers for Disease Control and Prevention (CDC), boala Lyme este cea mai frecventă afecțiune transmisă de vectori din Statele Unite și are o prezență semnificativă și în Europa, inclusiv în România, în special în zonele împădurite și umede.

Cum se transmite boala Lyme?

Este important de reținut că nu orice căpușă transmite boala Lyme. Pentru ca o căpușă să infecteze un om, trebuie să fie purtătoare a bacteriei „Borrelia burgdorferi”, iar această bacterie nu se află în toate căpușele. În plus, chiar și în cazul căpușelor infectate, rata de transmitere depinde de durata de timp în care căpușa rămâne atașată de piele.

Potrivit unui studiu publicat în „The New England Journal of Medicine” (1992), riscul de infectare este minim dacă căpușa este îndepărtată în mai puțin de 24 de ore de la atașare. De obicei, este nevoie de 36 până la 48 de ore pentru ca bacteria să fie transmisă.

Bella Hadid, în lacrimi din cauza bolii Lyme: „Nimic nu mă ajută!”


Boala Lyme – mit urban nr 1

Mit urban: “Dacă o căpușă te mușcă, sigur vei face Lyme!”
Răspuns: Fals. Studiile arată că doar o mică parte dintre mușcăturile de căpușă duc la boala Lyme. De exemplu, un studiu canadian publicat în „Emerging Infectious Diseases” (2008) a arătat că doar 1-3% dintre mușcăturile de căpușe infectate duc la dezvoltarea bolii, mai ales dacă sunt îndepărtate rapid.

Boala Lyme. Simptome

Simptomele în boala Lyme pot varia în funcție de stadiul infecției. Boala Lyme are de obicei trei etape:

1.Stadiul incipient (localizat) – în primele zile până la câteva săptămâni. Cel mai caracteristic simptom este eritemul migrator, o erupție circulară roșie care apare în jurul mușcăturii de căpușă și care se extinde treptat, având deseori aspectul de „țintă” sau „ochi de bou”. Alte simptome: febră, frisoane, dureri musculare, oboseală, dureri de cap.

2. Stadiul diseminat (sistemic) – săptămâni sau luni după mușcătură. Se manifestă prin durere și inflamație articulară (în special la genunchi), tulburări neurologice: meningită, paralizie facială (paralizia Bell), amorțeli și, nu în ultimul rând, tulburări cardiace: aritmii, miocardită (mai rar).

3. Stadiul tardiv (cronic) – luni sau chiar ani mai târziu. Se poate ajunge la artrită Lyme cronică, tulburări neurologice persistente și probleme cognitive (memorie, concentrare).

Este important de notat că boala Lyme nu evoluează la toți pacienții în același fel. Mulți oameni tratați în fazele incipiente nu dezvoltă complicații.

Justin Timberlake se întoarce pe scenă, după diagnosticul de Lyme


Boala Lyme. Diagnostic

Diagnosticul se face pe baza simptomelor clinice, istoricului de expunere la căpușe și prin teste de laborator.

Metoda standard este testarea în doi pași:

  1. Test ELISA – detectează anticorpii împotriva Borrelia.
  2. Western blot – confirmă prezența anticorpilor, mai specific.

Problema este că testele pot da rezultate fals-negative în stadiile incipiente, când sistemul imunitar nu a produs încă anticorpi detectabili. De aceea, prezența eritemului migrator este considerată suficientă pentru a începe tratamentul fără teste suplimentare, potrivit ghidurilor CDC și ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control).

Boala Lyme. Tratament

Tratamentul de bază constă în antibiotice, iar eficiența este ridicată în stadiile incipiente. Cele mai utilizate antibiotice sunt: doxiciclina, amoxicilină și cefuroxima.

Durata tratamentului variază de la 10 la 28 de zile, în funcție de stadiul bolii.

Potrivit unui studiu publicat în „Infectious Disease Clinics of North America” (2015), peste 85% dintre pacienții cu boala Lyme tratați corespunzător se recuperează complet.

Boala Lyme post-tratament și sindromul de tip cronic

Unii pacienți continuă să acuze simptome precum oboseală, dureri musculare și dificultăți cognitive chiar și după tratament. Această afecțiune este cunoscută ca “Post-Treatment Lyme Disease Syndrome” (PTLDS).

Deși este reală și afectează calitatea vieții, nu există dovezi clare că bacteria rămâne activă în organism după tratamentul corect, conform unui review publicat în „Lancet Infectious Diseases” (2016).

Este greșit să numim această afecțiune „boală Lyme cronică” în sensul unei infecții netratate. Mai curând, este o reacție de tip autoimun sau inflamator, iar antibioticele suplimentare nu s-au dovedit eficiente.

Boala Lyme. Prevenție

Prevenția rămâne cea mai bună apărare. Iată câteva recomandări bazate pe dovezi:

Evitarea zonelor cu risc crescut cum ar fi pădurile dese, zonele cu iarbă înaltă și frunzișul umed sunt medii preferate de căpușe. Pe cât posibil, rămâneți pe potecile bătătorite.

Îmbrăcăminte adecvată. Haine deschise la culoare (pentru a observa căpușele), mâneci lungi, pantaloni lungi vârâți în șosete, purtarea de pălării sau șepci în zonele împădurite.

Repelenți.Substanțe pe bază de DEET (N,N-Dietil-meta-toluamidă) sau picaridină aplicate pe piele. Permetrina aplicată pe haine (nu pe piele) este de asemenea foarte eficientă împotriva căpușelor.

Verificarea corpului după întoarcerea acasă. Căpușele trebuie căutate în special în zone calde și umede: subraț, genunchi, în spatele urechilor, în zona inghinală, la baza scalpului. Dacă găsiți o căpușă atașată, îndepărtați-o cât mai repede cu o pensetă cu vârf subțire, trăgând drept și ferm, fără răsucire.

Boala Lyme – mit urban nr 2

Mit urban: “Dacă pui benzină, ulei sau chibrit aprins pe căpușă, ea cade.”
Răspuns: Complet fals! Astfel de metode pot face căpușa să „vomite” conținut infectat în sânge, crescând riscul de infectare. Îndepărtarea fizică imediată este cea mai sigură metodă.

Boala Lyme în România

În România, cazurile de boala Lyme sunt monitorizate de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP). Zonele endemice includ Carpații, Subcarpații, Transilvania și unele regiuni din sudul și vestul țării.

În 2023, au fost raportate oficial peste 600 de cazuri, însă numărul real ar putea fi mai mare, dat fiind că multe cazuri rămân nediagnosticate sau neînregistrate.

Vaccinul pentru boala Lyme

În prezent, nu există un vaccin disponibil pentru publicul larg, dar cercetările sunt promițătoare. Companiile Pfizer și Valneva dezvoltă un vaccin numit VLA15, care a intrat în faza III de testare clinică în 2022. Acest vaccin vizează mai multe serotipuri ale bacteriei „Borrelia”, fiind adaptat pentru Europa și America de Nord.

Boala Lyme. În loc de concluzii: ce trebuie să reținem

Boala Lyme este trată cu succes în marea majoritate a cazurilor, dacă este depistată la timp.

Nu toate căpușele sunt infectate, iar riscul de boală crește doar dacă ele rămân atașate timp îndelungat.

Există multe mituri nefondate în jurul bolii Lyme, alimentate de anxietăți și informații neverificate.

Prevenția (îmbrăcăminte, repelenți, verificare corporală) este cheia în boala Lyme.

În caz de mușcătură de căpușă, nu este recomandat tratamentul cu antibiotice profilactic universal, ci doar în anumite condiții – conform ghidurilor medicale.


REVISTELE NOASTRE
Mergi la început Back to top