Evolutia idealului de frumusete de-a lungul timpului

Frumusetea feminina n-a fost intotdeauna ceea ce este astazi. Este incredibil cat de mult s-a schimbat idealul de frumusete de-a lungul secolelor, pe masura ce societatile au evoluat din punct de vedere cultural, dar si tehnologic. Iti propunem, in continuare, o incursiune fascinanta prin istoria evolutiei idealului de frumusete, care te va surprinde prin discrepantele uriase dintre standardele stramosilor nostri si cele ale lumii moderne.

Astazi apreciem ceea ce stramosii nostri respingeau

Femeile foarte slabe, dar cu forme, cu fete perfect simetrice, ochi mari, buze carnoase si piele bronzata, care sunt prezentate astazi ca ideal de frumusete, n-ar fi fost pe timpuri nici pe departe considerate un model de urmat pentru restul femeilor si nici unul dorit de catre barbati.

A fost o vreme cand femeile cu forme rubensiene erau cele mai frumoase… sau cel putin asa erau privite in societatea de atunci. Pana acum aproximativ 100 de ani, daca erai plinuta, insemna ca erai dintr-o familie buna si aveai mancare din abundenta, deci erai o partenera de dorit pentru barbati: sanatoasa, robusta si bogata. In ultimul secol insa, lucrurile s-au schimbat, iar sanatatea a inceput sa fie asociata cu un corp bine proportionat si tonifiat.

Nici pielea aramie scaldata in soare nu era apreciata. Daca erai bronzata, insemna ca apartii claselor de jos, ca trebuia sa muncesti afara, pe camp, si nu iti permiteai sa stai acasa. Femeile din familii nobiliare aveau pielea palida, considerata atunci un atribut al frumusetii. Iar daca natura te lasase cumva mai inchisa la culoare, era musai sa folosesti pudra ca sa iti deschizi pielea.

Nici blondele nu au fost mereu preferatele barbatilor. In Imperiul Roman erai stigmatizata daca erai blonda, aceasta moda facandu-si aparitia abia in perioada Renasterii. Roscatele erau, in schimb, cele mai apreciate, pentru ca aceasta culoare de par era considerata speciala datorita raritatii sale.

De unde a plecat modelul de frumusete si unde a ajuns?

In Egiptul Antic erau apreciate femeile cu umeri si solduri inguste, cu talie inalta si tesut adipos in zona abdominala, fata simetrica si pielea aurie. Femeile aveau ochii puternic conturati cu negru, purtau peruci de culoare inchisa, aveau tatuaje si obisnuiau sa isi epileze parul de pe intregul corp. In Grecia Antica, pe de alta parte, femeile frumoase erau considerate cele plinute si cu pielea deschisa la culoare. In China, idealul feminin de frumusete se contura in jurul ochilor mari, a taliei inguste, a pielii albe si a picioarelor mici. In perioada Renasterii, femeile frumoase erau cele pe care astazi le consideram a fi supraponderale, cu sani mari, abdomene proeminente, solduri pline, picioare groase si piele alba. In anii ’20, cele mai apreciate erau femeile cu fete baietoase, sani mici si parul scurt, tuns bob. In epoca de aur a Hollywoodului (anii ’30-’50) erau la moda femeile cu un corp tip clepsidra, cu forme, sani mari si talie subtire, in stilul lui Marilyn Monroe. In anii ’60, idealul de frumusete s-a schimbat radical, la moda fiind femeile cu trupuri adolescentine, suple si cu picioare lungi. Din anii ’80 au inceput sa isi faca aparitia supermodelele, care intruchipau un ideal de frumusete ce se referea la siluete atletice, femei svelte, dar cu forme, cu brate tonifiate si picioare lungi. Anii ’90 au fost anii Heroin Chic, cand femeile foarte slabe, cu aparenta androgina si aspect neglijent, in stilul lui Kate Moss, au inceput sa fie considerate frumoase. Dupa anii 2000, la moda au ajuns femeile cu sani proeminenti si fese bombate, cu picioare lungi si subtiri, abdomen tonifiat, nas mic, buze carnoase si piele bronzata. Cam in acelasi timp, operatiile estetice au inceput sa fie la moda, din ce in ce mai multe femei apeland la astfel de tehnici pentru a ajunge sa corespunda idealului de frumusete.